Acum drept să vă spun nici nu era prea circulat, trecea câte un suflet la jumătate de zi şi sufletele alea, nu aşa, oricum, ci învelite în nişte tuburi de aramă ca să nu doară, în nişte conducte aurii care, dacă le ridicai până la ureche auzeai marea sau vântul, nu ştiai niciodată ce, dar te liniştea.
În rest, nu era aglomerat, se mai strângeau uneori la o bere duminica, poate şi nişte mici, aşa cum erau obişnuiţi de acasă dar şi astea cu măsură şi fiecare vorbea în şoaptă, să nu îl deranjeze pe cel din faţă că poate auzea şi el marea sau vântul de stătea atât de liniştit, cum se vedea.
Singurul eveniment era când apărea cineva nou, îl vedeau cum înainta luminescent şi confuz pe linia orizontului şi atunci toţi cei din rai dădeau fuga să se schimbe, să fie şi ei aşa din când în când emoţionaţi şi îmbrăcaţi de sărbătoare
Din volumul în moalele cerului, ed. Brumar, 2012
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
