Ziarul de Duminică

Ii pastram anonimatul, dar ii publicam fotografia

Ii pastram anonimatul, dar ii publicam fotografia
07.03.2008, 23:45 29

Un cetatean roman de origine turca a castigat de curand la loto cel mai mare premiu pus in joc din istoria Loteriei: 9,3 milioane de euro. Cateva zile, lumea s-a intrebat cine este, iar dupa ce Loteria a anuntat ca biletul s-a jucat la o agentie anume din Bucuresti, niste reporteri frenetici s-au postat in apropierea agentiei centrale, pandind ca omul sa vina sa-si ridice banii. Au reusit sa-l identifice, l-au fotografiat si au titrat apoi in gazeta pentru care lucreaza ce mare lucru au facut ei.
O presa profesionista si niste cititori educati de ziare nu ar trebui sa cada in extaz dupa presa gen paparazzo, dar noi nu suntem exceptia, se intampla peste tot in lume si se intampla si la noi exact contrariul: omul se uita pe gaura cheii si rade pe ascuns de lucrurile picante dezvaluite de astfel de fotografii. Este o latura a presei care exista, fie ca este in regula sau nu, pentru faptul ca "ne cere poporul", pentru faptul ca "se citeste". Aceste lucruri sunt reglate in breasla si acceptate, daca nu vrei sa fii paparazzo, nu te angajezi la The Sun! Prin metode mai putin ortodoxe, aceste fotografii aduc informatii considerate de interes. Problema apare insa in momentul in care ele nu aduc nici macar o urma de informatie de interes public, ba aduc si grave prejudicii vietii private, imaginii sau chiar existentei persoanei respective, mai ales in cazul in care acesta NU este o personalitate sau un personaj public, asadar jurnalistii in cauza sunt niste paparazii parati. Este si cazul expus aici: al omului de afaceri turc.
In momentul in care el a castigat la Loteria romana premiul cel mare, era un cetatean roman, unul din cele 23 de milioane de posibili jucatori, posibili castigatori. Faptul ca era om de afaceri nu-l scotea deloc din acest cerc si nu vad de ce mi-ar afecta mie viata faptul ca un cetatean care a jucat a si castigat premiul cel mare. Cu alte cuvinte, de ce a simtit o gazeta din Bucuresti nevoia de a-i publica fotografia pe prima pagina, plus altele explicite cu casa lui din Turcia, cu rudele in viata, cu masina personala, in general cu absolut toate datele dupa care putea fi identificat. Asta in timp ce gazeta tine sa sublinieze aruncandu-te in panica: "Intrucat castigatorul premiului-record a dorit sa-i fie pastrat anonimatul, revista noastra a luat decizia sa nu publice numele acestuia, numele celorlalti membri ai familiei lui si sa nu ofere nici macar indicii despre domiciliul sau ori despre firmele pe care le are!". In schimb publica fotografia cu chipul omului, si de a doua zi incepe bombardamentul cu amanunte si date de identificare mai mult decat clare despre cetateanul romano-turc. Ce sa intelegem, stimati colegi jurnalisti?
Codul deontologic al profesiei spune ca "jurnalistii nu pot publica identitatea persoanelor aflate pe scena publica in mod conjunctural, daca lucrul acesta le poate pune viata in pericol, mai ales cand acestea nici nu sunt personalitati, ci persoane obisnuite si evenimentele care i-au adus pe o scena vizibila nu prezinta interes public".
Faptul ca omul se refugiaza de frica rapitorilor la momentul de fata in Dubai nu pare sa-i faca pe jurnalistii in cauza sa se simta vinovati in vreun fel, ba se mai si impauneaza: ca ei au dat primii imaginea lui, ca ei au aflat primii unde sta in Turcia, ba, mai mult, iata ca si alti colegi de la o revista din Turcia (la fel de performeri in ale jurnalismului) preiau iamgini de la gazeta romaneasca, publicand fotografii cu matusa cetateanului, cu casa, cu masina, cu catelul si purcelul proprietate privata. Asa ca, domnilor posibili rapitori si santajisti, daca aveati vreun dubiu, oricare, sa stiti de unde sa-l luati pe castigator. Gazeta se scuza palid printr-o sursa a ei: "Mediatizarea lui de catre noi - crede sursa noastra - nu constituie nicio problema: 'Faptul ca i-ati publicat fotografia nu e grav. Averea mea este de vreo 10 ori mai mare decat a lui, am copii, familie si nu s-a legat nimeni de mine! E o prostie cine sustine ca-l puneti in pericol. Fiti seriosi, sunt copilarii ca il rapeste cineva. El a avut si pana acum bani, cam cat a luat de la loto duminica, si nu i s-a intamplat nimic', ne-a mai declarat sursa (sursa care, evident, tine sa-si pastreze anonimatul...)", aduce justificarea revista. Asa o fi, numai ca ar fi trebuit sa vi se explice faptul ca mai ales atunci cand castigatorul impune ca numele sa-i ramana anonim, este o lege respectata inclusiv de compania care a administrat jocul sa ramana asa. Daca nici macar ei nu il obliga pe jucator sa-si descopere identitatea, de ce simtiti nevoia dumneavoastra sa o faceti? De ce credeti ca acest lucru e de interes public? Si apoi, mai exista un aspect, de data aceasta psihologic: dintotdeauna castigatorii la loterie au fost mult mai vanati decat oamenii de afaceri, dintr-un efect pervers: banii castigati dintr-o data aduc frustrari in randul posibililor rapitori (de ce el e castigator si nu noi), sunt siguri, si nu potentiali (ca in cazul afacerilor) si omul i-a castigat la noroc, nu prin munca (deci suntem acoperiti, de fapt nu-l furam). In orice manual de jurnalism, gasiti aceasta in primele trei pagini din capitolul "Etica si deontologie"!

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO