Ziarul de Duminică

Ieşi din viaţa mea! (III)/ de Stelian Ţurlea

Ieşi din viaţa mea! (III)/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

21.08.2015, 00:00 55

Pe terasa cât o încăpere, Tabita şedea ghemuită într-un scaun pliant, cu un prosop gros înfăşurat strâns în jurul capului, pe sub marginile căruia se răzvrăteau două şuviţe roşcate cârlionţate. Ani la rând şi le ondulase cu un drot de pe vremea bunicii, până îşi fripsese într-o dimineaţă degetele şi de atunci le lăsase rebele şi încântătoare. Denisa bănuia că mai degrabă îşi pârlise părul şi de atunci şi-l vopsea mereu roşcat. Îşi desena cu ojă unghiile picioarelor, concentrată, cu un genunchi adus lângă ureche şi vârful limbii apăsând buza de jos. Halatul de baie pufos se desfăcuse larg, dezvelindu-i sânii grei. Denisa observă că e goală. Pielea îi strălucea de loţiuni parfumate şi creme hidratante.

– Nu răceşti? întrebă.

– Nicio şansă!

– Unde-s celelalte?

– Dorm.

– La miezul zilei?

– Claudette a ieşit să bea apă, spuse Tabita, fără să ridice privirile. A zis că vor să doarmă la greu. Nici n-ar avea ce face în pustietatea asta.

– Să umble pe dealuri.

– Nu-s nebune ca tine.

Roşul cu care îşi vopseşte unghiile e ca sângele. Prea violent, după gustul Denisei. Când termină cu oja, îşi întinde picioarele pe balustradă şi-şi masează pulpele. Frumoase, ca o sticlă de lampă delicată. Dar albe ca laptele. Se admiră îndelung. Halatul i-a căzut cu totul de o parte şi de alta a scaunului, dezvelind-o. E complet goală, dar n-are cine s-o vadă în afara Denisei. Oricum, îi place să fie privită. Denisa a văzut-o de nenumărate ori mergând goală prin casă. Tabita nu e nici pe departe atât de drăguţă pe cât somnoroasele din camera cealaltă, dar ştie să învârtă capetele. Femei şi bărbaţi deopotrivă. Spre deosebire de ea, Denisa nu se crede nici măcar drăguţă. Tabita are un succes nebun, parcă fără efort. Îşi schimbă iubiţii ca pe chiloţi, ea o spune. Îi place să şocheze prin tot ce face, mai ales cum se îmbracă. Sau cum nu se îmbracă. Vrea să aibă haine puţine pe ea, să poată rămâne cât mai repede cum a lăsat-o Dumnezeu, dacă e nevoie. Îi plac teribil paradele de modă, participă la toate, nu pe podium, deşi e convinsă că le-ar da clasă fandositelor care-şi fâţâie fundul şi-şi încrucişează picioarele prezentând colecţii obosite. Toţi o spun. Creatorii de modă o curtează pentru că le dă idei. Denisa presupune că n-o face dezinteresat, dar chiar nu e treaba ei. Ar fi trebuit să se facă şi ea creatoare de modă, nu bibliotecară. Măcar la biblioteca la care a ajuns, imensă cât un palat, aleargă de la o secţie la alta cu trotineta, altfel ar fi vai de picioarele ei. Îşi croieşte singură hainele, din cupoane atât de mici că vânzătorii sunt gata să i le dea şi gratis, numai să-i scape de ele, oricum nu le mai cumpără nimeni şi se prăfuiesc îndesate pe rafturi. Când îi vezi hainele prima oară ţi se par petice cusute între ele, dar sare în ochi armonia, o opresc femeile pe stradă s-o întrebe de unde a cumpărat minunăţia de fustă sau de rochie, ea râde.

Denisa ridică din umeri, intră în cameră şi caută o carte.

– Doar nu te-ai ofuscat iar că stau aşa? o auzi întrebând pe Tabita.

– Ei, aista-i! i-a strigat. Vin şi eu îndată. Vreau să citesc ceva.

Un roman pe care şi l-a cumpărat la benzinărie, când au alimentat, a atras-o coperta, o reproducere după un tablou celebru din Renaştere, cu o femeie frumoasă care se admiră în oglindă, nu ştie nimic despre autor, coperta a patra îi dezvăluie că e o poveste despre un amor nefericit, se gândeşte că unul dintre eroi sigur trădează, altfel n-ar fi avut niciun rost ca autorul să mai scrie cartea, speră s-o surprindă şi să n-o dezamăgească. Primele pagini o prind. Descoperă că toate se petrec în zilele noastre, o lume care începe s-o fascineze.

E atâta linişte incredibilă, că ar citi toată ziua. Aude cum foşnesc frunzele. O maşină fâşâie în viteză pe şosea, are sigur toba de eşapament defectă, face un zgomot asurzitor, dar se îndepărtează repede. Se aude din nou susurul pârâului, aproape adormitor. De departe răsună cântece ardeleneşti difuzate de un post de radio şi vagul lor ecou pe dealuri. Mai aproape un măgar se trezeşte să icnească cu pasiune şi încetează la fel de brusc.

Denisa nu apucă să citească prea mult. Claudette s-a trezit, a apărut în pragul uşii, le întreabă dacă vor cafea. E în pijama şi nemachiată, dar tot frumoasă.

– Nu, mulţumesc, spune Denisa.

– Eu vreau, zice Tabita. Mare şi tare.

– Mereu le vrei mari şi tari, îi aruncă peste umăr Claudette.

Întotdeauna dialogul dintre ele e plin de insinuări sexuale, Denisa ar fi trebuit să se obişnuiască, dar tresare de fiecare dată.

– Vezi c-o sperii pe copilă, spune Tabita.

Copila este Denisa. Sunt toate patru de-o seamă, au fost pe vremuri colege de şcoală, pornite pe drumuri diferite, dar se văd cât de des pot şi de fiecare dată Denisa e copila, adică cea care trebuie instruită cum să intre în viaţă. N-a avut nici măcar un iubit. O tot întreabă dacă nu e straniu să nu ai măcar un iubit, nici nu-şi mai pot imagina cum este fără. Ea ridică din umeri, a încetat demult să le răspundă.

Acum şi-au adus toate trei câte un scaun pliant, de o parte şi de alta a Tabitei, şi sorb din ceştile mari de cafea aburindă. Angela a apărut în balerinii jerpeliţi de care nu se desparte şi într-un tricou decolorat cu inscripţii sfidătoare, plin de urme străvechi de vopsea, lung cât o cămaşă, îi acoperă începutul pulpelor arămii, cu părul foarte scurt vâlvoi, arată demenţial, şi-a aprins o papiroasă, e singura dintre ele care fumează şi încă la greu. Degeaba i-au spus ca măcar la munte să lase ţigările. Singura despre care Denisa ştie foarte puţine, nu li se confesează niciodată. Singura atât de frumoasă, că nu e lună să nu insiste vreo revistă glossy ori pentru bărbaţi să-i pună poza pe copertă şi să-i facă un pictorial. Din câte ştiu ele, i-a refuzat pe toţi. Măcar pentru faţa asta prea frumoasă, renunţă la ţigări! Angela ridică din umeri.

Una dintre ele a dat drumul unui casetofon şi se aude un glas inconfundabil, Sarah Brightman. Denisa înlemneşte, prietenele ei chiar îi fac o surpriză. E singura dintre ele înnebunită după genul ăsta de muzică, cu ani în urmă când Sarah Brightman a venit la Bucureşti s-a dat peste cap s-o asculte, dar a ajuns prea târziu în Piaţa enormă a Constituţiei în care concerta, a rămas pierdută într-o margine de unde nu vedea nimic din sclipirile de pe scenă, abia auzea, o enervau cumplit hlizelile unor puştani înghesuiţi în preajmă care jucau bâza şi tot strigau să mai cânte din Queen, o durea gâtul de cât se săltase pe vârfuri să zărească ceva peste capetele celor din faţă, s-a-ntors acasă cu ochii în lacrimi, dar a fost fericită câteva seri la rând. Toate trei zâmbesc complice, ar fi inutil să le întrebe a cui a fost ideea. A fost şi gata! Se repede să le îmbrăţişeze pe rând.

– Fără sentimentalisme nu se poate? spune Tabita.

Angela ţine ritmul cu degetele lungi cu urme ale vopselurilor zilelor trecute. Mai mereu Angela are degetele mânjite, în atelierul de decoraţiuni unde lucrează foloseşte vopseluri puternice, nu-i pasă că e plină de pete, cine o place, trebuie s-o placă şi aşa. Niciuna dintre ele nu ştie dac-o place cineva. Dar sigur se-ntâmplă, odată dispare ore sau zile întregi şi niciuna n-are habar. Nu le-a spus niciodată.

– Dacă stau toată ziua-n pijama e vreo problemă? întreabă pe neaşteptate Claudette. N-am chef să mă schimb.

– Stai cum vrei, zice Tabita, înainte ca Denisa să protesteze.

Denisa ştie că, dacă una singură dintre ele rămâne în pijama, s-a dus ziua de plimbări pe munte, or să lenevească până la apus. Dar ar protesta degeaba, stabiliseră dinainte să plece că fiecare va face ce-i va trece prin cap. Denisa se mai gândeşte că ar mai fi o scăpare, pijamaua e un şort şi un tricou, cu nimic pe dedesubt, nici chiloţi, nici sutien, dar cine observă, ar putea ieşi în lume chiar şi aşa, pe vremea asta fierbinte. Se mai gândeşte că, plictisită, Claudette o să iasă la plimbare în şort. Până la urmă.

 

Din romanul cu acelaşi titlu, în pregătire la Crime Scene Press

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO