Rar se intampla ca o comedie, fie ea tembela, lunga ori de o uratenie absoluta, sa nu starneasca macar un hohot de ras unei sali intregi. Din varii motive, spectatorii care intra la film pentru o portie buna de ras se straduiesc sa zambeasca si inghit uneori chiar cele mai grosiere momente - macar pentru ca au venit deja intr-o stare de buna dispozitie, anticipand amuzamentul. Fara finalul care mai salveaza ceva din angoasanta lipsa de ritm a filmului, Premiantul lunii ar fi putut concura lejer cu Pacala se intoarce ori alte catastrofe care reusesc sa lase publicul cu fata imobila si cu o senzatie de mare oboseala. Plasata intr-un supermarket american, actiunea acestei povestioare cumplit de banale se taraste timp de o ora si jumatate, pornind de la pretextul rivalitatii intre un casier extrem de antipatic si un carator de cutii ceva mai simpatic si popular printre colegi, in urma angajarii lui Amy, o casiera blonda, cu un sir impecabil de dinti, plete blonde si forme apetisante. Aparitia ei declanseaza rumoare in randul angajatilor care traiesc intre fisa matinala de pontaj si glumitele salcii aruncate printre rafturi, ambalaje, ciocolate, sucuri, anvelope, jucarii, cutii cu cereale, vopsele de par, deodorante, cuie, pansamente si... cosciuge (despre care nu stiam, sincer, ca se pot cumpara de la supermarket in vreun loc de pe fata Pamantului). Brusc, casierul model (care, datorita vitezei cu care bifeaza codul de bare de pe produse, in timp ce le ranjeste complice clientelor, acumuleaza tot mai multe puncte in concursul care-i va readuce titlul pe luna in curs) simte nevoia sa-si exercite talentele de macho local, crezandu-se irezistibil fiindca e dotat cu un oribil ciuf platinat, o rabla de masina si o mutra scarboasa. In paralel, baiatul frumusel si istet, dar total ratat pe postul de carator de cutii, iese din letargia zilnica, pierzandu-si capul in decolteul generos al unduitoarei Amy. Urmeaza, pe langa o obositoare cursa cu obstacole pe culoarele magazinului, intrarea in scena a unui numar de angajati unul mai antipatic decat celalalt (pe langa personajele idioate, si distributia e atona si agasanta, singurul recognoscibil si suportabil fiind Brian George, interpretul lui Babu, pakistanezul deportat de Biroul de Imigrari din cauza cutiei postale a lui Jerry Seinfeld), care se straduiesc sa duca la bun sfarsit nesarata poveste. In afara de intalnirea romantica dintre Amy si Zack, in care neexperimentatul regizor Greg Coolidge se straduieste sa valorifice cumva recuzita fada a acestui magazin universal satesc de mari dimensiuni, filmul nu are nimic atractiv sau inspirat, demonstrand inca o data ce gen dificil e comedia. In ciuda argumentului publicitar al prezentei pe generic a producatorului unei comedii de cu totul alt calibru, Wedding Crashers, se vede treaba ca, in absenta unui subiect inspirat, a unui scenariu inteligent, a unei distributii talentate si simpatice si, ce sa vezi, a umorului insusi, nu poti forta oamenii sa rada nici daca ii gadili sub barbie de 800 de ori pe toata durata rularii unui film cu Jessica Simpson drept cap de afis... Ca sa nu mai vorbim despre cadrul de o plicticosenie absoluta - desi, incaputa pe mana fratilor Coen, de exemplu, chiar si viata la supermarket ar fi putut arata irezistibil.
Premiantul lunii / Employee of the Month. Productie SUA, 2006. Regia: Greg Coolidge. Cu: Dane Cook, Jessica Simpson, Dax Shepard, Efren Ramirez, Andy Dick, Tim Bagley, Brian George, Marcello Thedford, Danny Woodburn, Harland Williams. Premiera: 6 aprilie. Distribuit de: New Films Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
