Ultimii sturioni salbatici ai Europei dispar de la gurile Dunarii intr-o cursa pentru castiguri fabuloase pe care nu o pot castiga. O comoara naturala dispare, tacuta si pe nevazute. Lacomia vanzatorilor de icre negre si indolenta autoritatilor condamna pur si simplu speciile la disparitie. Inca o data, Romania nu isi apara bogatiile naturale ce nu se vor mai intoarce, odata rezervele epuizate.
In fiecare noapte zeci de pescari isi incearca norocul in cautarea aurului negru din Dunare. Icrele sturionilor, atat de valoroase in toata lumea, ajung sa fie traficate intr-o tara care in trecut detinea locul trei in lume la exportul de caviar, dupa Iran si Rusia. Milioane de euro se obtin din vanzarile la negru, bani care ajung uneori in buzunarele celor care ar trebui sa protejeze speciile de sturioni si chiar sa impiedice traficul. Un kilogram de caviar poate costa si 20 de mii de euro in marile capitale ale lumii, in conditiile in care in toata lumea pescuitul la sturioni salbatici a fost interzis. O combinatie ideala in care o marfa extrem de pretioasa genereaza o uriasa piata neagra mondiala. Icrele negre sunt mai cautate in lume decat fildesul de elefant, cornul de rinocer sau blana puilor de foca.
In Romania traiesc patru specii de sturioni: morun, pastruga, nisetru, cega. Specii rare, pe cale de disparitie, protejate de lege. Nimeni n-ar avea voie sa le pescuiasca in conditiile in care le ia 15 ani sa ajunga la maturitate si sa se reproduca. In lipsa unor politici clare si din cauza unei legislatii permisive, acesti pesti care traiesc in apele noastre de peste 200 de milioane de ani, vor disparea.
In fiecare an pe piata neagra se traficheaza sute de kilograme de icre negre, o marfa extreme de rara si de scumpa. Intr-un restaurant de lux de la noi, 100 de grame de caviar costa peste 100 de euro, deci peste o mie de euro pentru un kilogram. Intr-un magazin cu delicatese din Europa pretul e chiar si de trei ori mai mare. Aurul negru se vinde insa la malul Dunarii la preturi de mizerie, de catre pescari care din asta traiesc. Autoritatile care ar trebui sa opreasca braconajul fie se declara depasite de fenomen, fie sustin aceste retele.
Pe vremea lui Ceausescu o mie de tone de sturioni erau capturati in fiecare an din apele Dunarii si din mare. Icrele lor luau drumul Occidentului.
In lume sunt 27 de specii de sturioni, raspanditi in Asia, Europa si America de Nord, si toate sunt amenintate cu extinctia. Cel mai mult caviar in Europa provine de la sturionii din Marea Caspica, adica din Rusia si din Iran, tari unde exista prohibitie la sturioni si unde astazi, oficial, toata marfa este recoltata din crescatorii. Peste ocean insa, in Statele Unite, cel mai scump caviar din lume provine… din crescatorii din Italia. La New York, in magazinul celui mai mare distribuitor mondial, o firma ce apartine unor frati armeni, kilogramul de icre negre de morun ajunge la preturi fabuloase.
E vorba de alta specie de morun decat cea din Marea Neagra, si de caviar din crescatorii italiene. Peninsularii au devenit in ultimii doi ani jucatori importanti pe piata caviarului. Nu au sturioni salbatici, dar au multe crescatorii private. Italienii s-au specializat in obtinerea celui mai fin caviar, recoltat de la specii rare de sturioni.
Si americanii si italienii spun ca daca vom avea grija de sturionii de la Dunare si mare, si am permite inmultirea lor, prohibitia ar fi sistata, cu siguranta Romania ar redeveni un jucator important pe piata mondiala. Iar pretul international al caviarului influenteaza direct piata din Romania: la noi marfa de import e putin accesibila si foarte scumpa, dar cererea de icre negre exista. Daca strainii au preturi mari, se conformeaza si filierele de braconaj de la noi, care directioneaza marfa de lux de la sturionii salbatici, in strainatate.
Si daca icrele negre romanesti costa in jur de o mie de euro kiloramul, cele de import costa triplu, desi sunt de acvacultura, fara sa aiba savoarea celor din Dunare. O cutiuta adusa din Franta, cu icre provenind de la o crescatorie din Bulgaria, costa pana la 500 de euro, adica peste 2.000 de lei.
Exista si cateva crescatorii de la noi care au reusit sa obtina caviar de cultura, insa icrele negre se recolteaza foarte greu. Cele de morun sunt cele mai cautate, insa unei femele ii trebuie 15 ani ca sa le produca. La pastruga termenul se injumatateste, si de la ele se fac acum recoltari. Per ansamblu, investind intr-o crescatorie privata, trebuie sa ai rabdare ani buni, pentru caviar. Astazi in Romania sturionii sunt ucisi, pentru ca braconierii sunt interesati si de peste, nu numai de icrele negre. In anii comunismului aveam sturioni in Dunare, pentru ca specialistii ii eliberau dupa ce le recoltau icrele, asa cum se mai intampla acum doar in crescatoriile din Ucraina si Rusia.
Dupa revolutie oameni de afaceri s-au simtit liberi sa spculeze aceasta avere. Fara reguli, fara control. Anii care au urmat au dus la distrugerea aproape totala a populatiilor de sturioni - de la capturi de o mie de tone in 1975, s-a ajuns la doar... 4 tone, in 2005.
Cum s-a ajuns aici? Raspunsul se imparte intre autoritati si cei care au valorificat carnea si icrele acestor specii rare.
Politia face razii, dar nu prinde niciodata pestii mari ai retelelor de traficanti. Se opresc la micii pescari care daca nu se inteleg la pret cu intermedierii isi vand marfa din portbagaj.
Romania si Bulgaria sunt singurele tari din Uniunea Europeana unde mai gasim sturioni liberi. In adancurile din Dunare, pe canalele din Delta si in zona marii acesti pesti magnifici inoata si migreaza de peste 200 de milioane de ani, din vremea dinozaurilor. Adica fosile de sturioni identici cu cei de astazi au fost descoperite in aceleasi straturi geologice cu scheletele unor dinosaurieni. Radu Suciu este profesor la Institutul National de Cercetare Delta Dunarii, si reprezentantul Organizatiei Mondiale a Speciilor protejate - CITES în România. Studiaza de peste un deceniu sturionii si spune ca aceste fiinte impresionante ne sunt din multe puncte de vedere net superioare.
Interesanta este si genetica acestor pesti magnifici. Daca ADN-ul uman are 46 de cromozomi, morunul si pastruga au 120 de cromozomi, iar nisetrul are 240, de 6 ori mai mult decat are omul! ADN-ul complex nu inseamna ca sunt mai destepti sau mai evolutati decat omul, ci ca au capatat in timp un organism foarte rezistent.
Cercetatorii vorbesc despre „rezerve genetice”, care ii fac rezistenti la mutatii, si la efectele nocive ale unor radiatii si alte urmari nefaste provocate de cataclisme care au ucis dinozaurii. Cu o genetica atat de solida, sturionii nu se imbolnavesc, si scosi din apa, la maturitate pot rezista pe uscat si 2 zile, pentru ca si-au dezvoltat capacitatea de a-si pune organismul intr-un sistem „de avarie”. Adica specia a dezvoltat imunitate şi rezistenţă naturală uimitoare. Singurul dusman al sturionilor este omul, care i-a imputinat in toata lumea, printr-un pescuit masiv, fara strategii de protejare a speciilor. In Estul Europei, anii 70-80 au insemnat inceputul declinului pentru sturioni.
Romania a avut traditie in prinderea sturionilor. In satele pescaresti cand se prindea unul mare se adunau toti localnicii si se pozau cu el.
Nu oricine porneste insa in cautarea gigantilor de sub apa, plini de icre negre. E nevoie de oameni care sa cunoasca bine miscarea morunilor uriasi, locurile unde se opresc sa se inmulteasca.
In 2006, la presiunile Uniunii Europene, Romania a impus prohibitie la sturioni pe 10 ani. Ideea era sa protejam cele patru specii pe cale de disparitie. Autoritatile ar fi trebuit sa faca studii de cercetare si repopulare. Iar pentru asta statul roman a alocat patru milioane de euro. Studii nu s-au facut, iar repopularile bucura tot braconierii care prind in plasele lor valorosii puieti.
Dovezile despre pescuitul ilegal al sturionilor sunt la tot pasul, sub nasul celor care trebuie sa controleze. In hoteluri, pensiuni si restaurante de lux poti cumpara icre negre, dar si pastrugi ori moruni despre care ospatarii recunosc, filmati cu camera ascunsa, ca sunt pesuiti masiv din Dunare. Reprezentantii unitatilor se acopera cu acte de la crescatorii private si din import. Asadar, comertul pare legal.
Autoritatile sunt mai preocupate sa prinda „pestii” mici din retele. Pescarii, care nu sunt decat baza piramidei. Adevaratii traficanti vand pretiosul sturion in restaurante de lux, hoteluri si pensiuni. Pana sa ajunga in farfuriile gurmanzilor, icrele si carnea trec prin mainile mai multor intermediari. Pescarul vinde kilogramul de caviar la malul Dunarii cu 400 de euro. Colectorul il vinde mai departe patronilor de restaurant cu 800 de euro. Iar ceea ce vedem in farfuriile clientilor se plateste cu peste 1.000 de euro kilogramul.
Nu doar caviarul e scump ci si carnea de sturion. Cel mai bun pret il gasesti in curtea pescarului. O pastruga de 6 kilograme prinsa pe bratul Borcea se vinde in curtea pescarului cu 50 de lei kilogramul. Pretul poate sa creasca de patru ori daca se vinde intr-un restaurant cu pretentii din Bucuresti. Pentru ca e marfa pretioasa, clientii cumpara la suta de grame.
Sturionul salbatic e mai valoros pentru ca are gust. Poate de aceea e mai scump decat ce gasim in hypermarket, unde marfa de acvacultura se vinde mai ieftin cu pana la 15 lei.
Ca sa ajunga pe gratarul restaurantelor, sturionul e pescuit intens. Politistii, in loc sa anihileze retelele de trafic, deranjaza doar pestii mici. Pescarii care din asta traiesc.
Politistii pierd nopti intregi cu infractori marunti, lasand timp adevaratilor traficanti sa-si vada de treaba. Membrii retelelor sunt foarte bine organizati. Au telefoane cu care se avertizeaza unii pe altii si calauze care vegheaza la aparitia politiei. Cand noaptea se aprinde reflectorul pe Dunare, pescarii de sturioni se anunta, isi aduna plasele si fug. Se intampla primavara si toamna, cand sturionii urca din mare in Dunare incarcati cu icre. Ajung la Portile de Fier de unde nu pot trece mai departe. Pe traseul lor sunt cinci puncte unde depun caviarul si pe care braconierii le cunosc: zona Sulina-Sfantu Gheorghe, zona Deltei pana la Isaccea, apoi pe bratul Borcea in judetul Constanta, si la Maglavid, in Dolj.
Lacul Lumina, langa Caraorman, e zona de actiune a familiei Contolencu. Tatal Victor, si cei doi fii, Alexandru si Cristian, au fost prinsi de mai multe ori de politia de Frontiera si de Politia Deltei, la pescuit illegal. Pe langa ei, in grupare actioneaza multi alti pescari, toti greu de surprins in flagrant, pentru ca detin barci rapide, stiu ascunzatorile din Delta si scapa repede de capturile compromitatoare.
Politistii spun ca familia Contolencu si cei din anturajul lor au facut averi frumoase din pescuitul ilegal. Au masini de teren si salupe de zeci de mii de euro, plus case impunatoare, de pe urma pescuitului cu pripoane si carmace, pe lacul Lumina si pe Dunare. Politistii mai spun ca gruparea Contolencu isi impune autoritatea la Caraorman pentru ca au in familie un politist. Si nu unul oarecare. Viorel Contolencu, fratele lui Victor si unchiul celor 2 tineri, este comisar sef la IPJ Tulcea, fiind seful mascatilor de la Serviciul de interventie Rapida.
Culmea, chiar mascatii de la Interventie rapida participa la raziile de amploare din Delta, cand ar trebui prinsi marii braconieri. La reusita oricarei actiuni, politististii Deltei mizeaza de fiecare data pe discretia comisarului sef de la SPIR. La unele interventii au avut insa si suspiciuni.
Nu exista oficial nicio dovada ca politistul Viorel Contolencu si-ar proteja rudele acuzate de braconaj. L-am contactat - nu a dorit sa fie filmat, dar a precizat ca cei din familie nu au nimic de a face cu actiunile de braconaj in Delta.
Un capitol foarte important in povestea sturionilor il reprezinta atragerea de fonduri europene. Sub stindardul Uniunii, ca in orice treaba romaneasca, la noi a fost loc de interese mari si sume uriase irosite. Milioane de euro s-au scurs anual pe proiecte care nu erau viabile. Poate si pentru ca interesele celor care au solicitat si primit banii erau altele.
La Uzlina, Murighiol si Jurilovca, au functionat pentru scurt timp centre private de crestere a sturionilor. La Murighiol s-au alocat peste 12 milioane de lei fonduri nerambrusabile. Contractul proiectului finantat printr-un program de dezvoltare regional, a fost intr-un tarziu reziliat. Un fost angajat de incredere la Piscicola Murighiol, care s-a ocupat de proiect, spune sub protectia anonimatului, ca banii au fost luati in numele salvarii sturionilor, dar mergeau catre investitii in pensiuni si hoteluri din Delta.
Iazurile piscicole au apartinut unei firme controlate de omul de afaceri Alexandru Bittner, la vremea proiectului pentru sturioni. Fostul angajat spune ca toate discutiile privind investitia in ferma de sturioni le avea cu Alexandru Bittner. El este unul din fostii mari concesionari din Delta Dunarii, cu zone intinse de apa si lacuri luate in concesiune. In anii 2006-2010 in Delta s-a vorbit mult de influenta lui Alexandru Bittner in zona, toata lumea stia ca este un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. Ulterior Alxandru Bittner s-a retras oficial din afacerile de la Murighiol si Jurilovca, numele sau nu mai apare printre actionari. La Murighiol, in locul unei crescatorii de sturioni, e acum un complex cu circuit inchis, iar cu banii pentru cresterea sturionilor s-ar fi facut si un hotel pe lacul Dranov, tot cu circuit inchis.
Delta are un Guvernator, sef peste Administratiei Rezervatiei Delta Dunarii. Care ar trebui sa vegheze la linistea ei. Spune ca a auzit de taxele de protectie, dar ca fara dovezi nu poate face nimic.
In timp ce Guvernatorul invoca lipsa unor dovezi, la parterul Administratiei Rezervatiei Delta Dunarii, angajatii iti spun de unde poti cumpara, la negru, sturioni. Adica la nici 300 de metri de biroul Guvernatorului Deltei.
Trebuie precizat ca aproape toti dintre cei care conduc autoritatile de control pe Dunare sunt oameni ai locului. Din Tulcea e Guvernatorul, tulceni sunt si Presedintele Agentiei Nationale pentru Pescuit si seful de la Inspectia acestei institutii. Cei doi sefi ar vrea unificarea tuturor institutiilor de control din Delta, un proiect despre care se vorbeste de cativa ani.
Iar filierele functioneaza de mai bine de 2 decenii.
Valeriu Tabara este cel care a intrerupt programul de populare al Dunarii cu sturioni sustinand ca nu avea dovada eficientei lui. In schimba a dat drumul la pescuitul lor in scop stiitific. Conform unei noi legi sustinuta de Valeriu Tabara pescuitul stiintific se poate face „în orice perioadă a anului, inclusiv în perioadele de prohibiţie, în orice zonă, pentru orice specie acvatică, la orice vârstă şi dimensiune, cu utilizarea oricăror metode, unelte, dispozitive şi plase de pescuit, atât pe timpul zilei, cât şi pe timpul nopţii, în baza autorizaţiei speciale de pescuit în scop ştiinţific”. Institutele de cercetare, in calitate de titulari ai „autorizatiei speciale de pescuit in scop stiintific” elibereaza ordine de serviciu pescarilor atestati.
Am aflat de la politie ca permisele de pe Bratul Borcea sunt in mare proportie eliberate de Institutul de Cercetare din Galati. Seful institutiei galatene spune ca are monitori de zona pentru diverse portiuni din Dunare, atunci cand trimite pescari platiti sa pescuiasca stiintific.
Absurd e faptul ca Romania a cheltuit milioane de euro cu repopularea sturionilor pe Dunare, iar astazi ii captureaza braconierii uncrainieni. Autoritatile au oprit programul de repopulare fara sa aiba insa o strategie la schimb. Fara sa intensifice controalele si mai ales fara sa-i prinda pe cei care se ocupa de trafic.
Sapte institutii de control nu sunt in stare sa opreasca un fenomen care va duce la disparitia unor specii rare de sturioni. Am fost marele furnizor de caviar al Europei, iar azi suntem pe punctul de a pierde aceasta comoara. In adancul apelor, ultimele exemplare pierd in fiecare zi lupta cu braconierii. Pana intr-o zi, cand in Dunare si mare… nu vor mai fi deloc!
Reportaj difuzat de Protv în emisiunea “România, te iubesc!” din 20 octombrie 2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
