Ajunul sărbătorii Sânzienelor este seara aleasă de ICR Lisabona pentru a invita publicul pasionat de artă din capitala lusitană la vernisajul expoziţiei „Blusa romena, mulher romena”.
Evenimentul, organizat pentru a celebra Ziua Internaţională a Iei, a avut loc pe 23 iunie 2015, în galeria de la parterul ICR Lisabona din Rua do Barão 10. Invitaţi de onoare au fost curatorul Cela Neamţu (personalitatea cea mai reprezentativă a tapiseriei româneşti contemporane) şi romancierul portughez Rui Zink. Pe simeze au fost expuse mai mult de 50 de lucrări în tehnici foarte diverse, propuse de 46 de plasticiene din toate domeniile: pictură, grafică, sculptură, ceramică şi fotografie. ICR Lisabona a provocat artistele invitate (între care se regăsesc nume sonore ale artei româneşti contemporane, precum Cristina Bolborea, Ştefania şi Liliana Cenean, Celina Grigore, Stela Lie, Cela Neamţu, Carmen Paiu, Marilena Preda-Sânc, Beti Vervega, Andra Bădulescu-Vişniec şi altele) să transpună ia în secolul XXI, să dea motivelor prezente pe veştmântul tradiţional o dimensiune artistică potrivită contemporaneităţii.
Vernisajul a fost nu întâmplător programat în ajunul sărbătorii precreştine a Sânzienelor, al căror mit face parte (împreună cu cel al tinereţii fără batrâneţe) din chiar materia primordială a spiritualităţii româneşti.
Prezentă în creaţiile unor autori definitorii (plecând de la „zugravul de subţire” Pârvu Mutu şi ajungând până la Henri Matisse, dar trecând pe la Pablo Picasso, Theodor Pallady, Yves Saint-Laurent, Valentino, Iosif Berman, Carol Popp de Szathmary, C.D. Rosenthal, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza şi alţii), ia a fost în timp o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru opere însemnate. Dincolo de a fi o emblemă a eleganţei şi bunului gust nativ al unui popor, cămaşa tradiţională feminină românească are potenţialul să devină un brand de ţară autentic al României. Elementul de noutate al expoziţiei, în contextul în care artiştii din enumerarea precedentă sunt cu toţii bărbaţi, este tocmai faptul că operele propuse publicului sunt menite a umple un gol paradoxal, reprezentat de lipsa până acum a unei consistente creaţii feminine care să fie inspirată de îndrăgitul element vestimentar. Pe de altă parte, expoziţia se doreşte un omagiu scos din tipare pe care ICR Lisabona doreşte să-l aducă femeii din România şi este un prilej pentru artistele implicate să îşi expună propria viziune asupra unui simbol, a unui mod de viaţă, despre care ele sunt cele mai îndreptăţite să vorbească.
Rui Zink este profesor în cadrul Departamentului de Studii Portugheze al Facultăţii de Ştiinţe Sociale şi Umane de la Universidade Nova de Lisboa. A debutat cu romanul Hotel Lusitano, în 1987. A scris romane, nuvele, eseuri, piese de teatru şi cărţi pentru copii. Este de asemenea traducător, cronicar şi autor de scenarii de benzi desenate. Printre romanele sale se numără: Apocalipse Nau (1996), O Suplente (1999), Os Surfistas (primul e-book portughez, 2001), Dádiva Divina (2004), distins cu Premiul PEN Club-ului Portughez, Cititorul din peşteră (O Anibaleitor, 2006; Humanitas, 2008, reeditat în 2013), Aşteptarea (A Espera, 2007; Humanitas, 2010), Destinaţia turistică (O Destino turístico, 2008; Humanitas, 2011, încununat cu Premiul Ciranda) şi Instalarea fricii (A Instalaçăo do Medo, 2012; Humanitas, 2015). Opera sa de ficţiune şi eseistică este tradusă în douăsprezece limbi. În 2009-2010 a ocupat catedra Hélio şi Amélia Pedroso/ FLAD de la University of Massachussetts (Dartmouth).
Cela Neamţu a absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Secţia Artă textilă în 1966 iar din 1970 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. În anul 1990 este aleasă membră a I.T.N.E.T. (International Textile Network).
A deschis numeroase expoziţii personale, dintre care le amintim pe cele de la Bucureşti (1969, 1973, 1976, 1982, 1988, 1993, 2000), Iaşi (1974, 1993) Düsseldorf, Velbert, Hilden şi Bad Oyenhausen (Germania 1983, 1988), Roma (1988) Ashkelon (Israel, 1991), Soissons (Franţa, 1992), New York şi Washington D.C. (1997), Tel Aviv (2004), Galeria „Orizont” (Bucureşti 2008), Galeria „Dana” (Iaşi, 2008), Muzeul de Artă din Buzău (2009), Vision Centre (Cork-Irlanda, 2010), Galeria „Dialog“ (Bucureşti, 2011).
A primit Premiul al II-lea pentru Tapiserie al Ministerului Culturii (1978), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România pentru Tapiserie (1984), Diploma de Onoare la Cvadrienala Artelor Decorative din Erfurt (1986), Placheta celei de-a 8-a Bienale Internaţionale de Arte din Valparaiso (Chile, 1987). A primit Medalia de Aur a Salonului Artiştilor Plastici Francezi, de la Grand Palais (Paris, 2006). În 2011, Academia Română i-a acordat Celei Neamţu premiul ,,Ion Andreescu” pentru întreaga creaţie. De asemenea, în 2011, Preşedinţia României i-a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în Grad de Comandor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
