De o buna bucata de vreme (dar cu intensitate crescuta in ultimii doi ani), Hollywoodul isi reviziteaza varsta de aur, reeditand retete lipite deja de inima publicului, ca marca de scrisoare. Sub pretextul ca fiecare generatie are nevoie de anumite povesti, grandioasele ori obisnuitele succese de altadata sunt resuscitate cu noi chipuri si sub noi indicatii regizorale, chiar daca uneori modificarile se rezuma doar la asta. In ultimul timp, fenomenul s-a intetit si nici capodoperele nu scapa de reluarile dictate de presiunea financiara.
Filme noi, povesti vechi
Aceasta este, evident, ratiunea nr. 1 a reluarilor iesite pe banda din marile studiouri hollywoodiene, la care s-ar adauga criza de subiecte si teama de risc. Si, la urma urmei, de vreme ce povestile respective au mers candva atat de bine, de vreme ce Hollywoodul dispune in continuare de frumuseti extraordinare feminine si masculine (si - amanunt esential! - extraordinar de bine cotate la box office), poate ca ar fi fost pacat sa nu se reviziteze filme precum Thomas Crown Affair, King Kong, The Producers, Fun With Dick and Jane, Bewitched, Charlie and the Chocolate Factory, Yours, Mine and Ours, The Pink Panther, The Bourne Identity, Miami Vice, Superman, Barbarella, Dracula, The Mummy, Gloria ori Hairspray... Desigur, rezultatele sunt inegale si de multe ori discutabile, chiar fata de un original crosetat de la bun inceput pe gustul publicului. O categorie aparte (pe care nu avem insa spatiul pentru a o analiza aici) este constituita de seria de horror-uri japoneze cu un asemenea succes, incat Hollywoodul s-a repezit sa le reia in varianta americana, importandu-le din Japonia uneori chiar cu regizori cu tot (precum The Ring, The Grudge ori Dark Water). O alta categorie o constituie rarisimele remake-uri la fel (sau aproape la fel) de reusite ca originalul, precum Postasul suna intotdeauna de doua ori sau Parfum de femeie. Insa curiozitatea spectatorilor tineri de-a vedea povestile care le-au incantat parintii si bunicii, reluate intr-o noua distributie si realizate cu ajutorul tehnologiilor performante, a ramas destul de mare pentru ca studiourile sa se aventureze inclusiv la remake-uri dupa capodopere care altadata pareau intangibile. Desi s-ar zice ca aici altfel stau lucrurile, marile studiouri ne promit, in 2008-2009, un remake la Doamna din Shanghai/ The Lady from Shanghai, cu Nicole Kidman in rolul pentru care spectaculoasa Rita Hayworth a fost pusa de Orson Welles sa-si tunda celebrele plete de un rosu scanteietor si sa se oxigeneze, dar si Pasarile, capodopera de neuitat a lui Hitchcock, in care delicata Naomi Watts o va inlocui pe rasata Tippi Hedren.
Capodopere reluate
Cu posibilitatile performante de astazi (a se citi tehnologiile digitale si tot restul), cu o actrita superba in rolul principal si un regizor hotarat, totul - adica orice remake - ar trebui sa para foarte la indemana de infaptuit. Cel putin teoretic. Insa nici chiar regizorului Wong Kar-wai, nascut el insusi la Shanghai, in 1958, si autorul unor filme tulburatoare precum In the Mood for Love, 2046 ori My Blueberry Nights, nu-i va fi usor, in orice caz, sa reconstituie o legenda a Hollywoodului (de la distributie la regie, subiect, imagine si realizare) precum Doamna din Shanghai, chiar daca mizeaza pe o actrita stralucitoare precum Nicole Kidman, a carei frumusete ravasitoare este dublata de un talent profund si de mare mobilitate, certificat in To Die For, The Portrait of a Lady, Moulin Rouge, The Others, The Hours, Dogville, Birth ori Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus. Prima comanda "Motor!" pentru reinsufletirea filmului lui Orson Welles (ce culmina cu o scena formidabila: duelul din sala oglinzilor, dintre protagonista si amantul ei) va fi strigata in iunie 2008 daca producatorii vor respecta actuala programare. Iar suspansul e deja asigurat daca ne gandim ca, in 1947, unul dintre cele mai intense, excentrice, contrastante si fascinante cupluri de la Hollywood, Orson Welles si Rita Hayworth - un geniu si o femme fatale -, aparea intr-un film pe care regizorul, scenaristul si starul sau masculin, Orson Welles, mizase enorm. El se implicase inclusiv in realizarea coloanei sonore a filmului, mergand pana la suprapunerea, dupa bunul plac, in timpul unei proiectii de proba, a unui fragment muzical ales de el peste tema initiala pe care urma sa lucreze compozitorul Heinz Roemheld. Acesta a ignorat insa total ordinele lui Welles, pastrand proiectul de inceput si modificand chiar memorabila scena finala (petrecuta in sala cu nenumarate oglinzi a unui parc de distractii), care a fost gandita fara coloana sonora, pentru a se obtine efectul pregnant de teroare. Cu toata majestatea si sofisticarea sa, cu toata atmosfera noire si distributia impecabila, Doamna din Shanghai nu a fost scutit de scandaluri, ba unele voci au atribuit esecul sau la box office nu stilizarii si modernitatii evidente, ci schimbarii de look a Ritei Hayworth (foarte riscanta in epoca pentru o vedeta hollywoodiana de prima marime). Faptul ca astazi filmul isi are locul meritat, fiind considerat un clasic al cinematografiei mondiale, face cu atat mai riscanta si temerara ambitia regizorului hong-konghez de-a realiza un remake dupa el.
Si mai complicate sunt lucrurile cu Pasarile/The Birds, unul dintre cele mai terifiante, dar si rafinate filme horror realizate vreodata, pe care ilustrul Alfred Hitchcock l-a transformat intr-o mostra ireprosabila de arta, ce rezista fara fisura si azi.
Desi Naomi Watts, australianca din rolul principal al proiectatului remake, beneficiaza nu doar de o frumusete subtila, vulnerabila si dulce, ci e si una dintre cele mai nuantate actrite de film de azi (insusi traseul ei profesional este cinematografic - actrita aspiranta, ea ajunsese, din cauza lipsei de angajamente si, mai ales, de speranta, in pragul sinuciderii, cand David Lynch a remarcat-o si i-a salvat nu doar cariera, ci si viata, oferindu-i rolul din Mulholland Drive, dupa care au venit Plots with a View, 21 Grams, The Assassination of Richard Nixon, Ellie Parker, Inland Empire si The Painted Vail), e greu de crezut ca performanta lui Hitchcock din 1963 poate fi repetata. Regizorului Martin Campbell (prolific si rentabil atunci cand e vorba despre pelicule comerciale precum GoldenEye, The Mask of Zorro sau Casino Royale) si scenaristilor Paul Harris Boardman si Scott Derrickson le revine sarcina kamikaze de-a relua un film impecabil, cu o atmosfera de neuitat (tensiunea palpabila, apasatoare, ce plutea peste Bodega Bay inaintea primului atac al pasarilor, alaturi de tot ce a urmat, constituie un capitol in sine din istoria cinematografului), o imagine fara cusur, o sursa literara rezonanta - Daphne Du Maurier -, o distributie perfecta (Tippi Hedren, Rod Taylor, Jessica Tandy, Suzanne Pleshette, Veronica Cartwright) si o semnatura de maestru. Sigur ca numele lui Naomi Watts ne trimite la succesul categoric al unui alt remake (celebru si recent) in care a fost personajul principal feminin: King Kong. Insa acolo doar nebunia romantica a regizorului Peter Jackson, fascinat inca din copilarie de mitul lui King Kong, a dus la reusita (cel putin in materie de box office) in 2005 a unei variante care a sters-o din mintea cinefililor pe cea consacrata, din 1976, cu Jessica Lange in rolul blondei care seduce gorila uriasa, ori pe cea desueta (dar originala) din 1933, cu Fay Wray.
Si nebunia abia (re)incepe...
Orice observator atent al fenomenului cinematografic in diacronia sa poate remarca amploarea numarului de remake-uri care bantuie Hollywoodul. Ele nu s-au inventat azi, dar, daca intr-un timp constituiau o cantitate mai mult sau mai putin neglijabila din totalul filmelor realizate intr-un an in studiourile americane, astazi remake-urile par reteta principala (si oarecum obligatorie) a viitoarelor succese de casa.
Fara sa ia in calcul nuantele, diferentele specifice, adecvarea la spiritul timpului ori la spatiul american a subiectelor de ieri, producatorii de azi au hotarat sa intoarca pe lopata rentabilitatii toata istoria filmului din a doua (ba pe alocuri chiar din prima) jumatate a secolului XX si sa recicleze fara ezitare orice titlu care a adus vreodata profituri.
Asa se face ca, pe langa viitorul rol in pregatire din The Lady from Shanghai, Nicole Kidman a jucat in recentul thriller The Invasion, inspirat de celebra nuvela a lui Jack Finney, The Body Snatchers, ecranizata de patru ori in istoria filmului: in 1956 (in regia lui Don Siegel), in 1978 (sub bagheta lui Philip Kaufman), in 1993 (in varianta lui Abel Ferrara) si acum, in 2007, sub semnatura lui Oliver Hirschbiegel.
Cat despre urmatoarea perioada, ni se pregatesc, pe langa Thomas Crown Affair - Topkapi, continuarea (!) remake-ului - excelent, de altfel - realizat in 1999 de John McTiernan cu Pierce Brosnan si Rene Russo, dupa originalul din 1968, cu Steve McQueen si Faye Dunaway, nu mai putin de trei filme despre Dracula. Dupa ce, in 1931, chipul lui Bela Lugosi se impregna definitiv in memoria cinefila pe post de Contele Dracula, iar in 1992 marele Francis Ford Coppola realiza o varianta kitsch, mai mult decat discutabila (iar pentru noi, romanii, cel putin hilara, macar prin pronuntia actorilor) a legendei celebrului personaj, Hollywoodul se arunca din nou la gatul lui Dracula. Nu mai putin de trei filme pe aceeasi tema sunt in prezent in preproductie. Primul este Dracula Year Zero, o productie Universal ce va fi regizata de regizorul Alex Proyas (The Crow, Dark City), care se declara incantat de "abordarea proaspata a legendei" adusa de scenariul lui Matt Sazama si Burk Sharpless. Acestia spun, la randul lor, ca au vrut "sa-l arate pe Vlad Tepes in cea mai buna perioada a sa si sa exploreze imaginea sa de erou in Romania datorata campaniilor sale impotriva turcilor".
Al doilea proiect este Castlevania, adaptarea unui joc video cu vampiri, filmata deja in aceasta toamna in Africa de Sud si Romania si realizata de Sylvain White, un tanar regizor care spune ca a crescut cu acest joc si ca a fost atras de ideea de-a face un film cu vampiri. Scenariul lui se axeaza pe duelul, intins pe mai multe secole, dintre Dracula si vanatorii de vampiri din familia Belmont. In fine, al treilea film cu Dracula, aflat in preproductie, este The Historian, ecranizarea unei carti de Elisabeth Kostova (aparuta si in limba romana), adaptata pentru ecran de Brad Caleb Kane.
Un alt celebru razbunator cinematografic, barbierul Sweeney Todd, care si-a inceput cariera in 1936 in horror-ul Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street si a trecut si printr-o varianta produsa pentru televiziune in 1982 (cu George Hearn si Angela Lansbury), va ajunge pe ecrane in 2008, in varianta unui thriller muzical semnat de nimeni altul decat de Tim Burton, cu Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Alan Rickman, Timothy Spall si Sacha Baron Cohen in rolurile principale.
Dar Hollywoodul nu se indreapta doar asupra personajelor ce dau fiori reci. In 2009, se spune, ne asteapta o noua varianta a senzualei super-eroine Barbarella (care strabatea spatiul cosmic indeplinind misiuni de salvare), in regia nonconformistului Robert Rodriguez. Interpretata in 1968 de o Jane Fonda cu peruca blonda infoiata si o silueta de vis (cat se poate de reala), ea va reveni pe ecrane sub infatisarea altei frumuseti hollywoodiene, Halle Berry, proaspat declarata cea mai sexy viitoare mamica de la Hollywood (si care probabil va fi supusa unui regim drastic de recapatare a siluetei dupa apropiata nastere).
The Day the Earth Stood Still, o drama SF lansata tot in 2008, cu Keanu Reeves si Jennifer Connelly in rolurile principale, ce are ca subiect invazia unor extraterestri non-agresivi (care vin sa avertizeze pamantenii despre riscurile la care se expun daca nu vor fi in stare sa mentina pacea), este remake al peliculei din 1951 a lui Robert Wise, cu Michael Rennie si Patricia Neal in rolurile principale. Si se mai pregatesc, in 2008, 2009 sau chiar 2010 (pentru ca studiourile isi fac temele pe multi bani): The Dirty Dozen, Fame, Clash of the Titans, Footloose, Prom Night, The Boys from Brazil, Logan's Run, Suspiria, The Fly - in 2008, Child's Play, Death Wish, Friday the 13th, Porky's, Sunset Boulevard, The Big Chill, Cabaret, Supergirl, Swiss Family Robinson, The Wolf Man si The Thing in 2009. La capitolul "posibile remake-uri" putem trece Altered States, The Lone Ranger sau Revenge of the Nerds, dar parca sunt deja cam multe... Pana sa-si recapete originalitatea, Hollywoodul tinde sa devina un urias mecanism de reciclat titlurile care au facut deliciul vechilor generatii. Nimic, dar chiar nimic nou sub soare?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
