Pe Hipodromul Băneasa s-au desfăşurat curse de trap, pentru toată lumea, şi de galop, pentru aristocraţie. După războiul Reîntregirii, Jockey Clubul a cunoscut o evoluţie interesantă. Îndată după înfiinţarea, în 19 aprilie 1922, a „Cercului de sporturi Băneasa Country Club”, toţi cei 145 de membri urmând să cotizeze anual cu 200 lei, Alexandru Marghiloman, un fanatic al curselor de cai şi proprietar al unei herghelii extrem de costisitoare lângă Buzău, la Ferma „Albatros”, a obţinut în numele „Cercului sportiv” de la primarul Dem. I. Dobrescu 15 hectare pentru polo pe iarbă, tenis, manej de obstacole, obligându-se să amenajeze pe 30 hectare „Parcul Naţional”. Se observase că - dincolo de Bufetul lui Mincu - Şoseaua Kiseleff păstrase sălbăticia din trecut, ici şi acolo elegantele echipaje fiind întâmpinate de bordeie şi de şatre ţigăneşti. Aceste vestigii neplăcute ochiului civilizat trebuiau să dispară. Din presă am aflat că s-au amenajat 6 km de alei, că s-au plantat 22.000 de arbori, că s-a dragat balta şi s-au betonat malurile, desigur cu banii membrilor. Aşa a apărut parcul numit din 1936 „Carol II” şi apoi „Herăstrău”. Concomitent s-a trasat, în paralel cu drumul carosabil, o alee pentru călăreţi lată de 8 m şi acoperită cu nisip, alee care, în timp, a suferit câteva modificări de traseu. Lucrările la această neobişnuită „Alee a călăreţilor” au durat până în 1938, când s-a desfăşurat „Luna Bucureştilor”. Din 1929, „Country Club”, această anexă de lux a Jockey Clubului, a fost patronată de Regentul Nicolae şi de Regina Maria. Tot în 1922 a început amenajarea unui alt hipodrom în apropierea Lacului Floreasca. Terminat în 1923, sub antrepriza lui Emil Prager, acesta va fi specializat în cursele de trap. Va fi demolat după 1937 pentru a face loc unui cartier de vile.
Al doilea război mondial va aduce doar necazuri. În primul rând prin urmări. Cedată de englezi, deşi nu fusese colonie britanică, România va cunoaşte din nou binefacerile ocupaţiei ruseşti, de data asta deghizată în haină comunistă. Modelul roman, recte instituţiile de tip occidental, au fost înlăturate cu brutalitate şi înlocuite cu formele primitive răsăritene sub pretextul că fuseseră specifice oligarhiei şi „exploatatorilor” oamenilor muncii. Ultimul prim ministru regal sub ocupaţie rusă, dr. Petru Groza, reuşise cu abilitate să mai salveze câte ceva, de pildă transformarea Country Club în Clubul Diplomatic, dar, după înlocuirea sa, totul a fost dus de râpă. Astfel, în 1952 partea dreaptă a Hipodromului Băneasa a fost ştearsă de pe faţa pământului pentru a face loc hidoasei Case a Scânteii, simbol al stăpâniri ruseşti (nu o numesc sovietică!). Restul „a căzut” în anul 1960, imediat după ultimul Derby desfăşurat în ziua de 21 aprilie. Pe locurile rămase pustii s-a construit, în cinstea încheierii criminalei colectivizări, complexul expoziţional existent şi astăzi. 11.000 de ţărani au fost aduşi să mulţumească Partidului pentru asasinate, torturi şi alte delicatese specifice bucătăriei politice ruseşti.
Prin 1968-1969 am avut uriaşa şansă să-l zăresc pe Henri Coandă, fiul primului preşedinte al Consiliului de Miniştri al României Mari, care venise să moară în ţara lui. Se afla pe o rămăşiţă a terenului de antrenament al „Grajdurilor Regale”, pe locul căreia Ceauşescu a înălţat mastodontul dintre Calea Plevnei şi Splaiul Dâmboviţei, în prezenţa unor cai, supravieţuitori ai masacrului de proporţii incredibile pentru lumea civilizată, care a însemnat uciderea a 1,1 milioane de cai pe motiv că semnifică trecutul… Blândeţea mângâierilor sale, sărutul plin de respect pe care îl dăruia uneia şi alteia dintre cabaline, veneau tot din trecut şi nu doar cavaleresc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
