Tocmai facusem piata. In familia noastra, sfarsitul de saptamana este inca din tinerete o placere nestirbita. Domestica mea este rezerva de energie care imi inlesneste o cale de acces spre imaginar.
Ca de obicei, parchez masina pe trotuar, in fata casei. Scot din portbagaj un sac cu gogosari. Il rezem de zidul cenusiu, la un pas de roata masinii. Intru pe jumatate in portbagaj, unde mai sunt cartofi, mere, varza, struguri, paine, malai, nuci. Toamna de moda veche! Pe langa mine se strecoara trei insi. Ii vad o clipa, piezis, de sub capota ridicata. Imi dau seama ca se intampla ceva, simt, dar imi vad de ale mele. Zaresc capul unei chei franceze, naiba stie cum mascata in lacasul rotii de rezerva, crezusem ca s-a pierdut. Cand naiba se pitise acolo? De ce o vedeam tocmai acum? Taina lucrurilor neinsufletite. Prin anii '60, o tema literara la moda. Iar cheia franceza intepenise parca in locul acela. Trag de ea...
Instinctiv imi scot brusc capul din portbagaj. Cativa pasi mai incolo, cei trei rad pe infundate. Se misca incet, leganat. Cel mai varstnic sa tot aiba patruzeci de ani. Ceilalti doi, nu fac impreuna cincizeci.
Curat imbracati, frumos tunsi, unul duce sub brat o mapa neagra din care atarna niste franjuri colorate. Altul cara o sacosa mare de panza roscata, grea, bortoasa. Ma uit la sacul meu cu gogosari. Fusese plin. Nu mai este. Golit pe jumatate. Cei trei mai fac un pas si se opresc. Intorc capetele spre mine. Unul imi arata pumnul strans in jurul degetului mare scos printre aratator si mijlociu. Rad toti in hohote. Junele scuipa artistic printre dintii stransi. Dupa curba perfecta pe care o descrie glontele de saliva, nu este greu de presupus ca mucea are temeinice cunostinte de balistica. Cum, cand au reusit sa ia ce au luat? Jumatate din sacul cu gogsari. De sub nasul meu. Strig prosteste la ei: maaa, furati? Raspunde ala cu sacosa: am glumit. Rasul lor creste in cascada.
Uit disproportiile, caraghioslacul, teama de penibil. Vad rosu, ma reped spre ei. Ei o rup la fuga. Dar nu oricum. Se scalambaie, scot limba, injura urat. Unul ridica un picior, isi apleaca mult trunchiul inainte si trage un vant. Altul topaie cu spatele inainte si face cel mai obscen gest pentru un barbat, un fel de imprumut de la tigancile care isi ridica poalele in cap. Cativa trecatori ranjesc din mers si se duc in treaba lor. In buricul targului, la Bucuresti. Intre timp, cei trei au navalit pe carosabil, printre masini, claxoane, injuraturi, huiduieli, au si ajuns pe trotuarul opus. Cel cu sacosa scoate un gogosar si il arunca peste masinile in viteza. Apuc sa-i mai vad cum se reped tustrei intr-un Ford vechi parcat acolo, demareaza in tromba.
Urc la noi acasa. Ma baricadez in odaia mea, intre marile ziduri de carti. Din bucatarie vine un foarte placut miros de gogosari copti. Nu cumva am apasat prea tare pedala? Furati, ma? Nu, glumim! Merita comentat acest caraghios remember? Niste derbedei si un domn in varsta nimerit in arena circului, unde o face pe clovnul, dar nimeni nu rade?
Propun un final imaginar.
Am ajuns impreuna cu cei trei la tribunal. Judecatorul e un barbat intre doua varste, sobru, grav s-ar putea spune, daca pui la socoteala cuta dintre sprancene si maxilarul taios. Reputatie neindoielnica. Mai demult, la inceput, a fost procuror. Va fi, fara indoiala si nu peste mult timp, un avocat de succes. Deocamdata, jude. Imbracat intr-o roba neagra, cu jabou mov si peruca argintata. Secondat de doua doamne, aceleasi robe, doar ca, in loc de peruca argintie, sepci de golf negre, lungile cozoroace jghebuite, mov. Ai bagat de seama ca aia din stanga seamana cu Uma Thurman? Chiar asa, tu, bucatica rupta, ce ochi poti sa ai... Sunt ascultate partile, acuzarea, apararea, martorii etc. Apoi Curtea se retrage. Revine doar judecatorul. Mult mai relaxat. E sigur ca a luat cea mai inteleapta decizie. Intr-adevar. Cei trei sunt oameni onorabili. Mahalagii cu loc de munca stabil, familii respectate in cartier, vecinii confirma unanim. Acela de e mai copt a lucrat trei ani in Italia si Spania, a strans un mic capital si vrea sa porneasca o afacere. Junele sade cu parintii "pa Coleitina", casa batraneasca, sase odai-vagon, gradina de zarzavat, pomi fructiferi, ciupercarie rentabila in beciul adanc de sub bucataria de vara... Al treilea e parcagiu...
Asadar, domnule judecator, acesti cetateni cumsecade au furat sau n-au furat? Judele zambeste amical-complice: sigur ca nu! Au glumit.
Va multumesc, spun la randul meu. Zambitor, fac cativa pasi pana la masa judecatorului. Ma opresc in fata lui. Prietenos, el se apleaca spre mine. Eu ii ard o pereche de palme. Isi duce mana la gura, umbla pe acolo cu doua degete si scoate un dinte cu radacina lunga, sanatoasa, sangerie. Il priveste mut, pare curios.
Peruca argintie i-a alunecat smechereste pe o spranceana. Intreaga asistenta ingheata. Nici musca nu se mai aude. Cu mana la falca, judecatorul intreaba, pare mai degraba mirat decat indignat: ce-ati facut?!
Nimic, spun eu. Am glumit!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
