Gellu Naum nu este un interlocutor comod. Primele zece minute au fost de-a dreptul chinuitoare pentru bietul ziarist intrebator, care isi inchipuia ca, o data ce a trecut pragul casei poetului, interviul va curge de la sine. Fals! La intrebarea, recunosc, cam prea brutala si, de aceea, deloc inspirata "Ce rol a jucat experienta onirica in poezia dvs?", Gellu Naum s-a enervat cumplit. I se parea de-a dreptul stupid sa-i ceri asa ceva unui poet suprarealist, pentru care visul este painea cea de toate zilele. Am crezut ca esti mai desteapta! E ca si cand ai pune un scolar sa-ti spuna ce este litera A pentru citire! Ce-i aia stare onirica? Cand scriu, jumatate din mine traieste in realitate. Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca despre asta voia sa vorbeasca - despre paranormalul din existenta sa. Voia insa s-o faca altfel. (Marcela Zamfir)
Nu stiu ce scriu. Pur si simplu ma trezesc scriind. Intelegi? Am scris ce-am scris si, deodata, m-am oprit la patru versuri. Dar ce inseamna versuri? Eu nu fac versuri - nu m-au interesat niciodata. In sfarsit, sa continuu, pentru ca e foarte interesant. In momentul in care scriam un poem si ma opream in timpul scrisului, simteam ca nu s-a terminat. Atunci stateam linistit si rabdator si peste cateva zile poemul revenea, reincepeam pur si simplu sa-l scriu Sunt multi carora li se intampla asa ceva. Unii primesc, in general uite asa cum am facut eu; sunt altii care isi apara linistea. Unii raman, altii sunt aruncati la groapa, dupa cum le e sansa. ai daca ai o sansa de un secol, asa cum am avut eu, poet nascut in 915 - mort in 2015 Ei bine, in asemenea situatii, simti ca e ceva. Dar cu poemul acela, intr-o seara am vazut deodata altceva. Am scris, cum iti spuneam, patru versuri. Momentului i-am dat numele de prima faza a operatiei alchimice, pentru ca, in prima faza, totul este negru. Dupa ce am scris, m-am uitat: "Mai, ce poate sa fie asta? Par niste litere; le-am scris automat, in spital. M-am apucat sa caut prin toate alfabetele si am vazut ca nu sunt comune nici unuia dintre ele si ca, mai mult, nu sunt litere! Din cauza asta ma inselam, din cauza asta nu intelegeam! Am trecut la altceva. atiam cum se fac sonetele de cand ne jucam mai multi eu scriam un rand, altul scria alt rand fara sa vada ce am scris eu, si uite asa, ne jucam cu literatura pe care o fac asa-zisii poeti (si in joaca faceam literatura buna; faceam niste sonete trasnet, dar n-am publicat niciodata vreunul). Am luat din nou scrierea si mi-am spus ca trebuie sa fie un sonet. Am numarat: avea exact unsprezece semne pe fiecare dintre cele patru randuri, in afara de primul rand, pe care erau douasprezece. E limpede, mi-am spus, eu aici scriu un sonet. Ma tampesc, am inceput sa scriu sonete! Problema e ca nici unul dintre semne nu se repeta. Am descoperit ca doar primul pare sa fie o litera - gama, daca ma uit bine si ca mai apare unul, care nici el nu se repeta si care pare a fi semnul zodiei Berbecului, iar ultimul, e limpede, este Yin si Yang... Dar nici unul nu apare de doua ori. Ce fel de scriere poate fi asta? Imi aparea in somn, in vis, si atunci am hotarat sa nu mai scriu cand imi vine, pentru ca simteam: era un fel de ameteala, ma rog, ceva mult mai complicat, numai ca nu stiam ce-mi spune. Eu ziceam ca este un mesaj care reprezinta inceputul unui proces de transformare a nu stiu carui metal infect in aur. Cum eu nu umblam dupa aur, m-am gandit sa nu mai scriu, pana cand nu voi simti ca am revenit la literele latine. Aveam intotdeauna pe noptiera, langa mine, un caiet si un pix si urmaream ce se intampla atunci cand cadeam in starea de vis, de scris. Abia peste cateva luni au inceput sa reapara pe hartie literele latine.
Gellu Naum pare obosit. ai eu si fotoreporterul simtim ca ar trebui sa plecam. Ligia, sotia sa, care a stat aproape tot timpul cu noi, ne face semn sa ramanem.
Ma intrebai de vise. Poti fi sigura ca tot ce-ti zic acum n-am mai spus nici unui intrebator". Am publicat, in urma cu cativa ani, niste poeme in Viata romaneasca. Unul se numea Pasarea Vasile. Abia dupa ce le-am scris mi-am recunoscut visele. Imi placusera foarte mult, pentru ca unul se petrecea intr-o curte unde am copilarit, iar celalalt, mai aproape in timp. Pot sa-ti povestesc primul vis in cateva minute. Eram in casa si stiu ca ma uitam pe geam si vedeam o hora de papusi vii, dar care erau din portelan. Atunci iubita mea Ligia, care este intotdeauna langa mine, mi-a spus: "Uita-te! A venit iar Salbatica. Arunc-o pe fereastra!". Deasupra noastra zbura o pasare care semana a om si care striga: "Sunt pasarea Vasile, zbor peste voi!" - cam asa ceva. Mie insa imi era frica sa nu sparga papusile alea fragile din curte, facute dintr-un material parca mai fin decat portelanul. Mai, si nu mi-am dat seama ca, atunci, prim-ministru era Radu Vasile, despre care mai tarziu am aflat ca face pe poetul un comic, fara pic de cultura. Cum poate sa intre omul la necaz! Stau cuminte, nu fac politica si totusi uite ce se poate intampla, pentru ca, asa cum ti-am mai spus, eu nu stiu ce scriu.
Asta a fost primul vis. In al doilea, aparea un fluture enorm. Dar intotdeauna visele sunt legate de realitate. Aveam un batran in sat, fost profesor sau cam asa ceva - oricum, ceva legat de pedagogie, de lucruri din acestea cat se poate de normale. Avea 93 de ani. ai, intotdeauna cand auzea prin sat ca a venit domnul Naum, era primul care ma vizita, voia sa fie el primul care imi calca pragul. O data, insa, mi-am procurat o masina si am fost eu primul care s-a dus la el
Fiecare poezie a mea este un vis. Fiecare vis trebuie respectat, pentru ca fiecare vis spune ceva, dar nu asa cum se interpreteza. Nici Jung, saracul, nu a mers mai departe. Iar Freud stie toata lumea pentru ce nu a mers mai departe. Am o sila de Freud de cand ma stiu!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
