Ziarul de Duminică

Gabriela Agafiţei, 20 de ani de grafică

Gabriela Agafiţei, 20 de ani de grafică
24.06.2010, 15:22 126

Nu sunt familiarizat cu lumea pictorilor, am rar ocazia de atrece pragul unui atelier. Am fost, de mai multe ori, în atelierulmaestrului Val Gheorghiu, căutând să fur cu privirea, hulpav, oriceamănunt, orice obiect aruncat aiurea şi, mai ales, să trag cuochiul către tablourile înşirate într-o ordine dezordonată.

Poate e simplă şi vulgară indiscreţie (deşi nu cred), dar nu amcum să rezist ispitei de a a pătrunde într-un spaţiu unde, mi separe mie, se petrece un fel de stranie alchimie. Pictorii trebuiecă văd lumea altfel decât noi, profanii, iar aspectul de magazie încare sunt rânduite viziunile lor colorate conferă atelierului un izmisterios, magic.

Ei, bine, am avut norocul să calc în atelierul unui pictor pecare îl ştiam de la distanţă şi să văd, acolo unde au fost create,lucrările ce întregesc o expoziţie-bilanţ, de care ieşenii auocazia să se bucure începând de pe 2 iunie: este vorba de GabrielaAgafiţei şi de cele 50 de lucrări de grafică ale sale. Sigur căaltfel au fost acestea dispuse pe simezele Galeriilor din SalaNicolae Tonitza, pe ce criterii, dat fiind că e vorba de "20 de anide grafică", dar cred că am fost norocos că le-am putut contemplaacolo, în spaţiul înghesuit, luminos al atelierului. Nu-mi arog,Doamne fereşte, nici o pricepere în domeniu, nu vreau să fur pâineanimănui, tot ceea ce urmează să citiţi trebuie luat ca simplespeculaţii, impresii neprofesioniste, de amator, de diletant. Nusunt, la urma urmelor, nici primul, nici ultimul critic literarcare încearcă să-şi sistematizeze impresiile despre unele lucrăride artă.

Grafica Gabrielei Agafiţei amestecă nonşalant diverse tehnici,printre care colajul mi-a atras atenţia numaidecât. În primul rând,pentru că el nu este folosit decorativ, ci de regulă ca uncontrapunct compoziţional. Decupajele din ziare nu completeazădesenul, ci intră în dialog cu el şi i se integrează. Colajul nu edoar ramă ori rupere de rimt, forţare a unei armonii a liniilor, ciadânceşte sugestii sau chiar imprimă sens lucrărilor. Încadrând, depildă, o siluetă de înger anemic şi debusolat, cu chip livid,răvăşit, pe un fundal vineţiu, gri, apăsător într-o ramă realizatădin texte decupate din ziar, artista sugerează cumva că aceastranie şi nenorocită fiinţă decăzută, ale cărei aripineputincioase îi marchează declinul, este o victimă a lumiinoastre, un prizonier al acestei lumi strivite de imagini brutale,agresive, livrate, de regulă, prin intermediul presei, care nu doarreflectă, ci construieşte o realitate abrutizantă. În alte locuri,decupajele construiesc obiecte în sine (o barcă, de pildă, pe careplutesc, parcă tot în derivă, un om livid, spectral, însoţit de ofelină ameninţătoare şi de o pasăre întunecată, deci de răuaugur).

Se înţelege că lucrările Gabrilei Agafiţei spun şi poveşti, decele mai multe ori nu foarte senine. Dar este acesta un mare atu alartistei, faptul că reuşeşte, din câteva linii şi câteva pete deculoare, să construiască o poveste. Siluete adolescentine, parcăchagalliene, parcurg un spaţiu ce pare adesea apăsător. Dar o faccu o anumită naturaleţe, chiar cu o jubilaţie care este cea asperanţei, a încrederii în viaţă pe care doar tinereţea ţi-o poateda. Sigur, toate aceste figuri au ceva imaterial, lasă impresia căplutesc, că levitează, par a avea consistenţa unor libelule.Artista ştie să se folosească foarte bine de culoarea cartonului pecare lucrează, proiectând pe un fond de un albastru intens, marin,un cuplu imaterial, aproape transparent, care se desprinde dinfundal şi se ridică insesizabil către un cer în care dominăgalbenul lumonos. Rezultă astfel o poveste de dragoste în cheiefantastică. Viziunea, aş spune atitudinea graficianului esteuna plină de candoare, de tandreţe faţă de aceste "personaje".Respiră mult rafinament, multă fineţe din aceste sondări într-orealitate gracilă, aflată parcă la limita dintre material şinonmaterial, dintre figurativ şi nonfigurativ. Lucrările înalbastru sunt dintre cele mai reuşite, având forţa discretă de acontura, din câteva linii, o lume pe care o simţi locuită de fiinţecare trăiesc în mediul lor cu irizări ireale.

Nu am cum să nu remarc că întreaga grafică a Gabrielei Agafiţeiare obsesia păsării. În foarte multe lucrări, apare pasăreafiliformă, fie ca "actant" al desenului, schiţată brâncuşian oristilizată fericit, când i se imprimă un zbor ascensional, fie caînsoţitor al figurinelor umane. Fie că e vorba de un papagalcolorat, care stă pe umărul unei femei, fie, de cele mai multe ori,că e vorba de un partener de singurătate al unora dintre"personaje", acest motiv trimite obligatoriu la zbor şi la otradiţie simbolică, arhetipală care dă greutate multora dintrelucrări, care câştigă în acest mod şi posibilitatea de a deschidenoi portiţe de interpretare celui care stă să ducă până la capătsugestiile livreşti ale graficianului.

În pofida culorilor adesea apăsătoare, grafica GabrieleiAgafiţei este tonică, lasă să transpire şi bucuria creaţiei, dar şio atitudine ludică, uneori ironică, alteori sceptică. Oricum, evorba de o lume rafinată, situată, parcă, în prelungirea celei pecare avem impresia că o putem percepe în toate nuanţele sale. Eibine, nu o putem face decât dacă ne lăsăm din când în când purtaţide astfel de artişti în viziunile lor, dacă ne mutăm, fie şi pentrucâteva minute, cât ne ia să căscăm ochii la lucrările dintr-oexpoziţie, în lumea lor. Gabriela Agafiţei este unul dintrepictorii ieşeni care au acest dar, de a te găzdui într-o lumeaparte, în care îţi face plăcere să te pierzi, pentru a te regăsiapoi înnobilat. Este efectul artei autentice, la urma urmelor.

P.S. Rectind acest text, observ că am folosit alarmant de multcuvântul "parcă". Asta mă mulţumeşte, e semn că nu încerc să spunmai mult decât pot pricepe, în calitatea mea de admiratorneprofesionist al unei arte exigente...

BOGDAN CRE}U (n`scut la 21 ianuarie 1978, în jude]ulConstan]a) este lector la Catedra de Literatur` Romån` din cadrulFacult`]ii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Ia[i. Doctorîn filologie, cu distinc]ia magna cum laudae, din iulie2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explor`ri în critica [ieseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilordin Romånia; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiriliterare"); Matei Vi[niec - un optzecist atipic (Premiulpentru debut al "Ziarului de Ia[i", nominalizat la Premiul pentrudebut al revistei "Romånia literar`"), Lecturi actuale. Paginidespre literatura romån` contemporan` (Premiul pentru critic`al revistei "Ateneu"), Utopia negativ` în literatura romån`.Cronicar literar, eseist; a publicat în jur de 500 de articole îndiferite reviste culturale. Semneaz` prefe]e la numeroase volume,antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al UniuniiScriitorilor din Romånia [i al Asocia]iei pentru Literatur`General` [i Comparat`. Din 2006, semneaz` o rubric` s`pt`månal` în"Ziarul de Ia[i". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" aRadio Ia[i, din 2006.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO