Bernard Werber –Furnicile
Editura Nemira
Traducere de Nicolae Cosntantinescu. Editura Nemira readuce pe piaţa de carte din România un roman SF francez clasic, cunoscut în toată lumea – Furnicile, de Bernard Werber, în colecţia Nautilus. Acesta este primul volum din seria tradusă în peste 30 de limbi şi cu peste 20 de milioane de exemplare vândute.
Povestea romanului pare simplă: atunci când descinde în casa moştenită de la un unchi entomolog, Jonathan Wells se confruntă cu armata furnicilor. Dar această comunitate imensă are oraşele ei, ierarhiile ei, coloniile ei, precum şi o limbă proprie, sclavii, mercenarii sau armele ei. Iar forţa lor este uriaşă. Cititorii intră în monstruoasa şi palpitanta lume a acestor fiinţe infraterestre, într-un SF în care suspansul şi groaza se întâlnesc la fiecare pagină.
„Furnicile – scrie Bernard Werber – ne arată un model de cetate: o treime nu face nimic, dar consumă, o treime nepricepută vâneaza în locuri nepotrivite şi construieşte instrumente prea puţin fiabile, o treime eficientă îndreaptă greşelile colective. Rezultatul este un sistem care funcţionează, în care toată lumea este hrănită. Fără poliţie, fără ierarhie, fără recompense, fără prestigiu. Această societate seamănă pe undeva cu corpul uman, în care fiecare celulă contribuie la funcţionarea întregului... Furnicile sunt animale subestimate din cauza taliei lor. Am vrut să le redau nobleţea şi titlul de cea dintâi specie animală terestră ca număr, vechime şi ocupare a teritoriului.”
Bernard Werber s-a născut la Toulouse în 1961. După ce termină liceul, începe să scrie romanul „Les fourmis” şi urmează Facultatea de Drept în oraşul natal, apoi jurnalismul la Paris; primeşte o bursă în Africa şi scrie pentru mai multe publicaţii din Franţa. În 1991 îi apare la Editura Albin Michel „Les Fourmis”, volumul pe care-l începuse în adolescenţă. Cartea are succes imediat, este tradusă în treizeci de limbi şi cucereşte milioane de cititori. În 1992 apare continuarea, „Le Jour des Fourmis”. Volumul al treilea al seriei, „La Révolution des fourmis”, vede lumina tiparului în 1996. Urmează, de-a lungul anilor, aproape treizeci de cărţi (serii SF, volume de proză scurtă, lucrări experimentale) care reflectă interesul autorului pentru ştiinţă, filozofie, spiritualitate, scrierile sale ilustrând si combinarea dintre genurile literare.
Acum câţiva ani a anunţat o decizie controversată – aceea de a lansa o carte nouă în fiecare an, pe 3 octombrie.
„Practic această meserie de 24 de ani – declara Werber la un post de televiziune francez –, am publicat 21 de romane şi am probabil 20 de milioane de cititori. Secretul meu constă în ritm. Scriu în fiecare dimineaţă de când aveam 16 ani. Între orele 8:00 şi 13:30. Nu m-am abătut niciodată de la regulă. Scriu zece pagini în fiecare zi. Scrisul e un muşchi care se întreţine. (...) Reacţia cititorilor este cea care mă interesează. Criticul cel mai bun e timpul. Scriu cărţile pe care mi-ar plăcea să le citesc. (...) În privinţa viitorului omenirii, sunt pesimist pe termen scurt şi optimist pe termen lung. De fiecare dată când se putea face o greşeală, ea a fost făcută. Însă au existat oameni care să îndrepte lucrurile. Discursul moralizator nu are ecou. Însă o experienţă negativă te pune pe gânduri. Omul învaţă din greşeli şi din pericole.”
Top of Form
„La 48 de ani am aflat că aveam o arteră coronară înfundată şi că riscam să mor oricând. Existau două solutii: operaţia sau adoptarea unui nou stil de viaţă, cu 50 de minute de pedalat zilnic pe bicicleta de cameră. Am ales bicicleta. Şi aşa am început să urmăresc serialele de televiziune până am devenit dependent. Breaking Bad, Game of Thrones, dar şi Dexter. Îmi place la nebunie să descifrez, dincolo de complexitatea intrigilor, trama foarte simplă care se desfăşoară. (...) Pentru mine dragostea e ca un joc Mastermind: testezi diferite posibilităţi, vezi dacă funcţionează şi încerci să găseşti formula potrivită. (...) Am trăit o poveste de dragoste cu o cititoare. La Nisa, la un salon de carte, acum câţiva ani, o tânără mi-a spus: «Azi e ziua mea de naştere şi aş vrea să fiţi cadoul meu.» Şi cum era foarte atrăgătoare, m-am oprit din dat autografe... Am rămas împreună trei ani.“ – Interviu acordat revistei Voici
„Pentru mine, cărtile esenţiale sunt Fundaţia lui Isaac Asimov, Dune de Frank Herbert, Invazia divină a lui Philip K. Dick. Edgar Poe, Salambô a lui Flaubert, Victor Hugo... Dar cel mai mult pentru educaţia mea au însemnat primele trei. Asimov pentru inteligenţă, Herbert pentru mistică şi K. Dick pentru nebunie. Cu aceşti trei autori am cunoscut un univers foarte vast, încă din vremea liceului. În special Herbert mă uluia: citeam o pagină şi trebuia să închid cartea, atât de bogată mi se părea. Cu ajutorul lui cred că am învăţat despre ecologie, psihanaliză, mistică, gestiunea puterilor... lucruri esenţiale pe care nu le înveţi la şcoală. Asimov, în cele şapte volume ale Fundaţiei, m-a făcut să mă întreb încotro merge omenirea.“ - Interviu acordat revistei Cles.
„În 1978, după bacalaureat, am început sa scriu Furnicile (urmând un scenariu de şapte pagini pentru benzi desenate). După o versiune destul de naivă în care furnicile trăiau într-o folie de aluminiu şi în care regina avea proiecte să reformeze mentalitatea furnicească, mi-am dat seama de posibilităţile incredibile ale acestui subiect bizar, dacă mă refeream la comportamentul real al furnicilor adevărate. Cu cât este mai adevărat, cu atât există mai multă magie. Atunci am decis să scriu o carte groasă. Peste 200 de pagini, poate. Şi mi-am impus o disciplină de lucru: patru ore de scris în fiecare dimineaţă, orice s-ar fi întâmplat, indiferent că era vacanţă sau nu.“
Bottom of Form
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
