În discursul lui Dalai Lama, argumentele ştiinţei susţin îndemnurile religiei – semn al unei gândiri logice şi umaniste.
Vom găsi în aceste pagini câteva dintre poveştile reale ale unor oameni care au pus în practică ideile susţinute de el, ca rezultat îmbunătăţind viaţa altora şi, în plus, dobândind pentru ei înşişi o sănătate fizică şi mentală mai bună. Căci, aşa cum ne spune Dalai Lama, „să iubeşti e chiar mai important decât să fii iubit”.
Daniel Goleman prezintă aici ceea ce am putea numi „ştiinţa compasiunii” şi demonstrează cum aceasta are puterea:
- Să anihileze corupţia, acordurile politice secrete şi prejudecăţile.
- Să vindece ecosistemele care susţin viaţa pe planetă.
- Să elimine inechitatea socială, prin transparenţă şi responsabilitate.
- Să înlocuiască peste tot în lume violenţa cu dialogul.
- Să promoveze ideea că toţi oamenii sunt egali şi pot colabora pentru binele comun.
- Să determine firmele care au ca scop profitul să devină responsabile social şi ecologic.
- Să introducă în şcoli discipline care educă empatia, stăpânirea de sine şi etica.
Forţa binelui adună laolaltă oameni care cred în puterea compasiunii, fie că sunt creştini ori musulmani, fie că sunt budişti ori au alte credinţe. În slujba binelui acţionează şi oameni care nu au o anumită religie, dar cred în puterea raţiunii şi în dovezile ştiinţifice care arată cum şi de ce societatea materialistă şi globalizată de azi trebuie să-şi schimbe modul de viaţă.
Rolul omului pe Pământ nu e acela de a consuma toate resursele planetei şi de a distruge ceea ce n-a consumat. Ci de a lăsa copiilor săi o lume mai bună decât a primit.
De peste o jumătate de secol, Dalai Lama – unul dintre cei mai influenţi lideri spirituali şi politici ai lumii – îndrumă umanitatea pe calea compasiunii,învăţându-ne ce înseamnă să trăieşti frumos.
Cartea de faţă – apărută chiar la aniversarea a 80 de ani ai lui Dalai Lama – arată cum ne putem transforma compasiunea într-o forţă pozitivă. Avem în faţă mărturia eforturilor de-o viaţă ale unui om care şi-a pus toată energia în slujba binelui.
Devenind mult mai mult decât cel mai proeminent exponent al budismului tibetan, cel de-al XIV-lea Dalai Lama este un vizionar cu o profundă înţelegere a evenimentelor petrecute în lumea de ieri şi de azi, dar şi cu o perspectivă unică asupra viitorului omenirii.
El ne inspiră să luăm măsuri concrete, convingându-ne că a venit timpul să contribuim cu toţii la crearea unei lumi mai bune pentru generaţiile următoare.
De-a lungul timpului, milioane de oameni au ascultat sfaturile lui Dalai Lama despre cum putem trăi o viaţă mai fericită şi mai plină de sens. Acum, când lumea are nevoie de îndrumarea lui mai mult ca oricând, el ne arată cât contează actele fiecăruia dintre noi – dacă sunt motivate de compasiune (indiferent cât ar fi de neînsemnate) – pentru a genera o forţă a binelui.
Daniel Goleman este un renumit psiholog, autor de cărţi şi jurnalist american. S-a născut în Stockton, California, pe 7 martie 1946, într-o familie de profesori de ştiinţe umaniste. După cea absolvit Colegiul Amherst, a urmat cursurile Universităţii California din Berkeley. A studiatşi la Harvard, în cadrul unui program de psihologie clinică, analizând mintea umană dintr-o perspectivă interdisciplinară. Prin intermediul unei burse doctorale, a făcut cercetări în India cu privire la sistemele antice de psihologie şi practicile de meditaţie în religiile asiatice, apoi arevenit la Harvard pentru a-şi finaliza lucrarea de doctorat. Ulterior, a obţinut o bursă postdoctorală, datorită căreia s-a reîntors în Asia pentru a-şi continua cercetările de psihologie antică. În urma încheierii studiilor, a predat la Harvard, apoi a scris pentru revista PsychologyToday, după care a lucrat mulţi ani ca jurnalist pentru The New York Times, scriind articole despre creier şi ştiinţele comportamentale. A colaborat cu multe alte publicaţii prestigioase. Goleman e membru fondator al Institutului Minte şi Viaţă şi cofondator al Programelor de Colaborare pentru Învăţare Academică, Socială şi Emoţională. De asemenea, e cofondator al Consorţiului pentru Cercetări privind Inteligenţa Emoţională în Organizaţii, instituţie a cărei menire este aceea de a cataliza cercetările referitoare la rolul inteligenţei emoţionale în creşterea eficienţei la locul de muncă. De multă vreme, susţine discursuri în faţa grupurilor de profesionişti, oameni de afaceri şistudenţi, fiind invitat frecvent pentru a vorbişi în cadrul unor conferinţe. A fost nominalizat de două ori la Premiul Pulitzer.
Cea mai vândută carte a sa, Inteligenţa emoţională (apărută în traducere la Curtea Veche Publishing, ed. a III-a, 2008), a fost publicată în 40 de limbi şi s-a tipărit în peste 5.000.000 de exemplare.
*
* *
Sfinţia Sa Tenzin Gyatso, al XIV-lea DALAI LAMA, este liderul spiritual al poporului tibetan. S-a născut la 6 iulie 1935, în Taktser, un sătuc din nord-estul Tibetului. Provenind dintr-o familie de ţărani, Sfinţia Sa a fost recunoscut la vârsta de 2 ani, conform tradiţiei tibetane, ca reîncarnare a predecesorului său, al XIII-lea Dalai Lama, fiind prin urmare încarnarea luiAvalokiteshvara, Buddha al Compasiunii. Ceremonia sa de încoronare a avut loc la 22 februarie1940, în Lhasa, capitala Tibetului. Şi-a început educaţia monahală la vârsta de 6 ani şi a obţinut doctoratul în filosofie budistă la vârsta de 23 de ani. În 1950, la un an după invadarea Tibetului de către China, a fost chemat să-şi asume puterea politică. În 1954, a mers la Beijing, pentru negocieri de pace cu liderii chinezi. Dar în cele din urmă, în 1959, după invazia trupelor chineze în Lhasa, a fost forţat să plece în exil. De atunci, trăieşte în Dharamsala, în nordul Indiei. În 1963, a propus o constituţie democratică a Tibetului, bazată pe principiile budiste şi urmată de o serie de reforme democratice. Constituţia promulgată ulterior susţine libertatea cuvântului, credinţa, libertatea de asociere, precum şi libertatea de mişcare. Căutând soluţii la situaţia din Tibet, de-a lungul anilor, Sfinţia Sa a avut numeroase iniţiative de pace. De asemenea, a întreprins nenumărate călătorii, care l-au purtat prin ţări din întreaga lume. A avut dialoguri la cel mai înalt nivel cu şefi de stat şi de guvern, dar şi cu oameni de ştiinţă şi lideri religioşi. În martie 2011, Sfinţia Sa a anunţat că se retrage din funcţia politică în favoarea unui reprezentant ales democratic, rămânând însă liderul spiritual al tibetanilor. De-a lungul timpului, i-au fost decernate multe distincţii prestigioase, iar în 1989 a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Cea mai mare parte a acestei cărţi se bazează pe zeci de ore de interviuri pe care mi le-a acordat, în principal în Italia, la Pomaia şi Livorno, dar şi în Rochester, Minnesota, şi Princeton, New Jersey. Mesajul său m-a călăuzit decenii întregi şi sunt încântat că am acum ocazia să îl împărtăşesc la o scară mai largă.
În prezentarea viziunii lui Dalai Lama, m-am bazat pe un amestec de informaţii luate din aceste interviuri, dar şi din conferinţele lui internaţionale, precum şi din cărţile lui sau din cărţile scrise de alţii despre el. De asemenea, la acestea am adăugat şi eu propriile mele observaţii, gânduri şi puncte de vedere, despre care am încredere că lectorul le va distinge de cuvintele lui Dalai Lama, în care el îşi descrie viziunea. Îmi cer scuze pentru orice eventuală şi neintenţionată eroare sau înţelegere greşită şi doresc să vă asigur că eforturile mele sunt spre beneficiul cititorilor.
PERIOADA DE 56 DE ANI, DE CÂND AM PLECAT ca refugiat din Tibet, căutându-mi libertatea în India, a fost grea pentru poporul tibetan – şi pentru mine. O învăţătură din tradiţia noastră, care ne-a ajutat să rezistăm, spune să transformăm circumstanţele cele mai potrivnice în oportunităţi. În cazul meu, viaţa de refugiat mi-a lărgit orizontul. Dacă aş fi rămas în Tibet, cel mai probabil, aş fi fost izolat de lumea exterioară, rupt de experienţa punctelor de vedere diferite. Astfel stând lucrurile, am fost fericit că am putut să călătoresc în multe ţări, să întâlnesc nenumăraţi oameni, să învăţ din experienţa lor şi să le împărtăşesc câte ceva din experienţa mea. Acest lucru s-a potrivit cu temperamentul meu, deoarece nu-mi place formalismul, care nu face decât să creeze distanţă între oameni.
Ca fiinţă umană, mărturisesc faptul că fericirea mea depinde de alţii, iar grija pentru fericirea altora este o responsabilitate morală pe care o iau în serios. Este nerealist să credem că viitorul omenirii poate fi îmbunătăţit numai pe baza rugăciunii sau a intenţiilor bune. Ceea ce trebuie să facem este să trecem la fapte. În consecinţă, prima mea îndatorire este să contribui la fericirea umană cât de bine pot. Totodată sunt şi călugăr budist, iar potrivit experienţei mele, toate tradiţiile religioase au potenţialul de a transmite mesajul iubirii şi al compasiunii. Astfel, a doua mea îndatorire este aceea de a sprijini armonia şi relaţiile prietenoase. În al treilea rând, sunt tibetan şi, deşi m-am retras din politică, rămân interesat să fac tot ce pot ca să ajut poporul tibetan şi să apăr cultura noastră budistă şi mediul natural al Tibetului – ambele ameninţate de distrugere.
Sunt încântat să văd că vechiul meu prieten, Dan Goleman, a scris cartea de faţă, cercetând şi descriind modul în care aceste îndatoriri fundamentale s-au dezvoltat în ultimele câteva decenii. Scriitor cu experienţă şi persoană cu un interes neobosit faţă de ştiinţa lumilor noastre interioare şi exterioare, Dan mi-a fost de mare ajutor şi este în măsură să exprime clar aceste lucruri, aşa cum a făcut aici.
Să devenim fiinţe umane mai fericite, care trăiesc împreună şi care se sprijină reciproc, în mai mare măsură, într-o lume mai paşnică, este, cred eu, un obiectiv pe care îl putem realiza. Însă trebuie să-l privim dintr-o perspectivă mai amplă şi dintr-un cadru mai mare de timp. Schimbarea noastră şi a lumii în care trăim e posibil să nu se întâmple prea repede; va lua ceva timp. Dar dacă nu depunem efort, absolut nimic nu se va întâmpla.
Cea mai mare speranţă a mea este că cititorii acestei cărţi vor ajunge să înţeleagă faptul că o astfel de schimbare nu va avea loc datorită deciziilor luate de guverne ori la ONU. Schimbarea reală se va întâmpla când indivizii se vor transforma pe ei înşişi, călăuziţi de valorile care se regăsesc în străfundul tuturor sistemelor etice umane, descoperirilor ştiinţifice şi bunului-simţ. Când citiţi această carte, ţineţi cont, vă rog, de faptul că, în calitate de fiinţe umane înzestrate cu o inteligenţă minunată şi cu potenţialul de dezvol tare a unui suflet generos, fiecare dintre noi poate deveni o forţă pentru bine.
DALAI LAMA
8 februarie 2015
Extras din Capitolul 12, intitulat @Acţionaţi acum”
Gândiţi, plănuiţi, acţionaţi
„Vă mulţumesc din toată inima pentru această lucrare înălţătoare“, i-a spus Dalai Lama unei femei din Vancouver care a dezvoltat un program despre educarea inimii în şcoli. Pe jumătate în glumă, el a adăugat: „Îndatorirea mea este doar să vorbesc – fleacuri, fleacuri, fleacuri.”
Apoi, pe un ton calm şi sincer, a spus: „Dumneata chiar duci lucruri la bun sfârşit. Îţi mulţumesc.”
Dalai Lama ne încurajează pe fiecare să luăm măsuri pentru a schimba lumea în mai bine, oriunde ne-am afla, cu orice mijloace am avea la dispoziţie.
Dalai Lama crede cu mult mai mult în puterea indivizilor de a-şi uni forţele decât în schimbările de la nivel înalt, indiferent dacă e vorba de o organizaţie, un guvern sau un dictator. De aceea el spune: „Nu poţi forţa oamenii să aibă compasiune.”
Nu aştepta ca societatea să se schimbe. Începe acum, indiferent unde te-ai afla. Dalai Lama spune: „Toţi putem găsi un context în care să facem diferenţa. Comunitatea umană nu este altceva decât o sumă de indivizi uniţi.”
Strategia pune în aplicare viziunea. Viziunea lui Dalai Lama ne oferă un spectru larg de posibilităţi. Dacă suntem inspiraţi de ele, putem transfera această viziune în strategii practice, pentru a se potrivi zilelor noastre, locului nostru şi nevoilor lui specifice.
Richard Moore – care a fost orbit la vârsta de zece ani, dar care a continuat să formeze un grup de ajutorare a copiilor săraci din toate ţările lumii – spune: „Îndreptaţi-vă atenţia spre ceea ce putem face, nu spre ceea ce nu putem face.”
Unii dintre noi au acces, de pildă, în mediul de afaceri sau în guvern. Alţii sunt în legătură cu familia mondială a ONG-urilor concentrate asupra unui anumit subiect sau problemă. Apoi există calea folosirii legilor şi a instanţelor ca pârghii pentru schimbare.
Oricare dintre noi poate deveni un militant de nădejde, lucrând în afara centrelor de putere. Apoi există nenumăratele căi prin care îi putem ajuta pe oamenii din viaţa noastră, din comună sau oraş, din cartierele vecine.
Oferirea de bani celor asupriţi ajută, spune Dalai Lama, dar el îi îndeamnă de asemenea pe oameni să ia măsuri mai concrete şi, după cum i-a spus unui student, să se organizeze, astfel încât eforturilor lor să ia amploare. „Iar când observi un lucru greşit şi vrei să faci ceva să îndrepţi, dacă simţi oarecare îngrijorare pentru fericirea oamenilor, asumă-ţi responsabilitatea pe loc – dă ascultare acestui entuziasm”, spune el. Dacă rămâi nepăsător, nimic care să ajute nu va apărea.
Aşa cum spune el, când inteligenţa funcţionează în serviciul lăcomiei şi urii, devenim primejdioşi pentru noi înşine, pentru alţii şi pentru planetă. În schimb, dacă inteligenţa este de folos ţelurilor compasiunii, binele pe care îl putem săvârşi împreună are nenumărate posibilităţi. De-a lungul anilor, Dalai Lama a devenit tot mai interesat să se întâlnească cu figuri tinere şi energice, precum studenţii – oameni care pot duce viziunea sa mai departe în viitor. Aşa cum spunea Dalai Lama în faţa unei săli de sport arhipline de la Colegiul Macalester din St. Paul, Minneapolis:
„De aceea sunt aici.”
„Când le vorbesc despre aceste lucruri tinerilor studenţi, le spun: voi veţi apuca – eu nu”, mi-a povestit Dalai Lama. Deci, gândiţi, plănuiţi, acţionaţi. Aceasta este calea pentru a crea o a doua jumătate a secolului XXI mai bună, în care lumea să poată deveni mai fericită – dacă depunem efortul acum.”
Tinerii de azi, spune el, sunt cetăţenii autentici ai veacului XXI şi deci ei îi vor hotărî cursul. Fără îndoială, problemele secolului trecut s-au revărsat în primul sau în al doilea deceniu al celui de acum. Pricinile lor însă au rămas în trecut. Veacului acesta i-au mai rămas decenii destule pentru a da o direcţie nouă traiectoriei viitorului nostru.
„În ceea ce mă priveşte, moartea nu mă îngrijorează”, a adăugat el la vârsta de 79 de ani. „Se poate să trăiesc până la 89 sau chiar până la 99, apoi dus sunt. Dar acele generaţii care sunt acum adolescenţi, care sunt în anii lor 20 sau 30, cred că vor vedea o lume diferită în momentul când vor împlini 50 sau 60 de ani. Poate fi înfăptuită o lume mai bună, deci trebuie şi merită să depunem efortul.”
Iată ce e crucial: profită acum de ocazie.
„Mulţi oameni nu fac decât să se plângă despre ceea ce este greşit în lume, dar nu fac niciun efort să schimbe ceva”, a declarat Dalai Lama. „Acest lucru e cauzat de lipsa unei conştientizări şi a unei viziuni. De aceea această carte poate fi de ajutor, clarificând posibilităţile. Apoi nu vom mai avea niciun regret.”
Ne-am gândit bine: nici eu şi nici el nu vom putea vedea rezultatele acestei hărţi pentru viitor. Şi totuşi, am căzut de acord să lucrăm împreună la această carte, acţionând acum pentru a avea o lume mai bună.
Din Forţa binelui. Viziunea lui Dalai Lama pentru lumea de azi de Daniel Goleman, în pregătire la Curtea Veche Publishing. Traducere de Mihai Lăzărescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
