Intr-o epoca predominant masculina, femeia e o prezenta mai mult decat evidenta. Ea nu are dreptul la "cinuri politicesti, stapaniri si slujbe politice" in prima jumatate a veacului al 19-lea. Dar are dreptul sa poarte titlul de boieroaica, dupa rangul sotului: medelniceasa, pitareasa, slugereasa, paharniceasa..., sau pe acela de cucoana.
Conditia materiala a femeii e aparata de lege. Zestrea ei ramane a ei si dupa casatorie. Barbatul este doar administratorul averii sotiei si se bucura impreuna cu familia de veniturile anuale aduse de aceasta avere, fiind raspunzator de pierderea sau "risipirea" ei din vina lui. In acest din urma caz, sotia preia averea sotului, mostenindu-l la moarte. La divort, sotul inapoiaza intacta zestrea fostei sotii.
Cand domnitorul Gheorghe Bibescu divorteaza de Zoe, fiica lui Alexandru Mavrocordat si nepoata a Elisabetei Brancoveanu, el incearca sa schimbe legislatia privind regimul dotal, pentru a se bucura de averea Zoiei si dupa despartire. Adunarea Obsteasca, in general supusa, in acest caz anume ii refuza violent cererea, considerand-o un atentat la adresa familiei. Femeia era in conceptia legiuitorilor element de stabilitate si siguranta in societate. Pentru unii, ca de pilda pentru Ion Ghica, faptul putea fi si o amenintare. "Foarte desele casatorii din interes pentru zestrea femeii il pun pe barbat intr-o pozitie umilitoare dinaintea femeii dintr-al carei avut va trai", scrie Ghica in 1865, acuzand "capriciile" feminine.
Evident ca femeia avea o influenta importanta in familie prin pozitia ei materiala. Cu cat averea ii era mai mare, cu atat pozitia ei era mai insemnata. I.C. Bratianu, de exemplu, nu se poate duce sa-si faca studiile la Paris fara acordul mamei sale, din a carei avere traia toata familia. Si cum ea se opune, trebuie sa-si amane visul parizian pana dupa moartea ei.
In miscarile unioniste si antiunioniste din Moldova anului 1857, o intalnim pe Catinca Conachi, una dintre bogatasele Moldovei, fiica marelui boier si poet Costache Conachi. Era atat de bogata incat, cu acordul Adunarii Obstesti, isi poarta numele de Conachi si dupa casatoria cu Nicolae Vogoride (alaturi de numele acestuia). In 1857, sotul ei era caimacam in Moldova. Si avea alaturi, la Departamnetul de Interne, pe un infocat antiunionist, Constantin Catargiu. Sotia cere inlaturarea acestuia. Vogoride rezista. Atunci Catinca incepe sa-i faca "scene urate", cum scrie Costache Hurmuzaki, amenintand cu parasirea domiciliului conjugal si cu divortul, ceea ce presupunea despagubirea zestrei irosite "in desfrau" de catre sot. "Santajul" reuseste si unionistii castiga partida.
Femeia nu-i deloc doar un ornament al saloanelor mondene care apar o data cu influenta Occidentului. Preceptorii adusi pentru fiii de boieri se ocupa si de instruirea fetelor. Guvernantele sunt si mai de folos. Iar din 1830 se deschid pensioanele, un fel de scoli publice pentru fete. "Femeile aveau aplecari superiore barbatilor", scrie Radu Rosetti. Cel putin in domeniul literar, unde "erau foarte la curent cu toate productiile literare ale Occidentului".
Incep sa apara talentele. Fiica spatarului Costache Ghica ajunge celebra ca scriitoare sub pseudonimul Dora D'Istria. Catinca, fiica lui Mihalache Ghica, devine o pianista de mare cautare, pe care nu inceteaza s-o laude Dimitrie Olanescu in a sa istorie a teatrului. Apar eroine ca Zoe Golescu, mama fratilor Stefan, Nicolae, Radu si Alexandru Golescu si simbolul mamei tuturor revolutionarilor exilati, careia Costache Aristia ii dedica un poem. Sau ca Maria Rosetti, care ii ajuta pe revolutionari sa evadeze pe Dunare (ceea ce in Moldova face Elena Cuza), sau Ana Ipatescu, salvatoarea guvernului revolutionar de la Bucuresti...
Ion Ghica ne face portretul tuturor doamnelor mai cunoscute in epoca si care definesc epoca. La fel, Radu Rosetti (excelent portretul mamei sale, prima feminista declarata din Moldova). Femeile incep sa populeze intreg orizontul social. Ele sunt purtatoare de modernitate si in spatiul romanesc. Mana lor se vede peste tot, in educatia copiilor, in aranjamentul casei, al mobilierului, al obiectelor casnice, in regimul alimentar sau imbracaminte. Deja, inca de la inceputul secolului, imbracaminte orientala mai purtau doar "boieroaicele batrane sau cele de mana a treia". Influenta modei Occidentului, initial venita prin greci sau prin rusi - prin unguri si austrieci in Transilvania -, incepe sa soseasca direct de la Paris si Viena: noi coafuri, manusi, evantaie, "apa de obraz", peruci, mese, animale de casa, umbrele...
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
