Ziarul de Duminică

Femeia care aduce sfârşitul / de Elisabeta Lăsconi

Femeia care aduce sfârşitul / de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

14.06.2013, 00:03 359

În satul românesc tradiţional, moaşa de neam veghează intrarea copiilor în lume. Ea are o funcţie precisă, pe care în timp a concurat-o şi a pus-o în umbră altă femeie, naşa, al cărei rol se leagă de ritualul creştin al botezului. Dar romanul unei scriitoare italiene dezvăluie că în Sardinia se păstrează altă funcţie împlinită de o femeie – accabadora, cea care aduce sfârşitul muribunzilor care se chinuie într-o lungă agonie.

Intrarea în lume a unui copil şi ieşirea din lume sunt vegheate de o femeie, în mod firesc bătrână, cunoscătoare a rosturilor vieţii, căci naşterea şi moartea sunt praguri de trecere dintr-o lume în alta pe care omul nu are cum să le treacă singur, ci ajutat. Apropierea de marea taină a morţii, familiaritatea cu ea conferă accadorei înţelepciune, o învăluie aura de mister şi de teamă, căci poate rosti blesteme cumplite.

Accabadora este şi titlul romanului care a consacrat-o pe Michaela Murgia în Italia şi i-a adus şapte premii literare, tiraj depăşind jumătate de milion de exemplare, şir de traduceri în peste 20 de ţări. Un succes fulminant şi surprinzător, care confirmă vechea ipoteză a lui Mircea Eliade privind persistenţa sacrului în lumea modernă, iar aici nici măcar nu este vorba de camuflarea lui în profan, ci de o coexistenţă.

Satul Soreni păstrează încă obiceiuri şi cutume străvechi, datinile sunt respectate riguros, ceremoniile creştine se ţin după rânduiala bisericii, dar alte rituri se desfăşoară în tăcere şi acoperite de întuneric, departe de ochii preotului. Credinţele păgâne persistă, persistă şi practicile magice: zidul de la hotarul dintre două proprietăţi este mutat şi garanţia şederii lui statornice îl dă o jertfă – un căţeluş îngropat viu în zid, dar care este salvat.

Povestea din centrul romanului este cea a unei legături dintre mamă şi fiică neobişnuite – Maria Listru s-a născut la ani buni după surorile ei mai mari, într-o familie săracă, aşa că mama ei acceptă adopţia şi Bonaria Urrai, femeia înstărită a satului, o ia „copil de suflet”. Cele două trăiesc sobru şi discret, iar pe măsură ce creşte fetiţa începe să-şi pună singură întrebări legate de Bonaria şi dispariţiile ei nocturne.

În viaţa cotidiană şi diurnă, Bonaria Urrai este o croitoreasă pricepută, dar în unele nopţi este chemată şi pleacă de acasă. Maria Listru află în nişte împrejurări pline de tensiune şi spaimă rolul mamei ei adoptive în colectivitaea din Soreni, ea este accabadora, cea care îi ajută pe oamenii sortiţi morţii fără scăpare să sfârşească mai repede lunga agonie. Maria Listru fuge de acasă, revoltată de faptele mamei ei, încercând să-şi făurească viaţa altfel, în oraş.

Oraşul şi familia la care lucrează îi oferă Mariei Listru tot un rol iniţiatic, dar legat de alt prag, al adolescenţei – până când boala şi suferinţa Bonariei o obligă să se întoarcă şi să o îngrijească pe femeia care o adoptase. Accabadora din Soreni se chinuie, atinsă de boala ce o îndreaptă spre moarte, şi Maria Listru, văzându-i durerile ce o istovesc şi o epuizează lent, înţelege rolul pe care şi-l asumase mama ei.

„Ultima Mamă” este perechea „Primei mame”, adică al moaşei din satul tradiţional, rolul lor înseamnă multă iubire şi înţelegere. Maria Listru a avut nevoie de plecare şi întoarcere ca să priceapă rânduiala ce domneşte în sat, căci dincolo de schimbările mari aduse şi aici de civilizaţie, vechile rituri se păstrează, iar oamenii o preţuiesc pe accabadora tot atât de mult cât îl respectă pe preot.

Accabadora este o carte frumoasă, de o mare poezie şi stranietate. Cuvântul ce-i dă titlul înseamnă în sardă „sfârşitoarea”, iar conotaţiile ei întunecate se luminează treptat, căci ea împlineşte desprinderea din viaţă a celor condamnaţi la o lungă, insuportabilă suferinţă, cu mare iubire. Poate că succesul romanului se explică şi prin faptul că dezvăluie ceva ce societatea modernă încă pune în discuţie prin subiectul eutanasiei – alegerea morţii, dar în societăţile tradiţionale soluţia există dintotdeauna.

 

Michaela Murgia, Accabadora, traducere din limba italiană de Gabriela Lungu, Editura Humanitas fiction, 2013, 224 pag.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO