Cum poate fi altfel decât surprinzătoare o carte cu un asemenea titlu? Şi mai surprinzător e autorul ei, Dan-Silviu Boerescu. S-a făcut cunoscut imediat după 1990, un promotor extrem de activ al generaţiei nouăzeci, promovându-i uriaş membrii în fel şi fel de reviste, cum ar fi „ArtPanorama”, şi colecţii – „Nouăzeci”, „Poeţii oraşului Bucureşti”. Îl ştiu din a doua parte a anilor 90, am lucrat în acelaşi trust media, când mă pregăteam să lansez „Ziarul de duminică” l-aş fi vrut în echipă, dar cu doar puţin mai înainte acceptase o provocare imensă – anume să conducă varianta românească a revistei „Playboy”. După un deceniu, când a încheiat cu „Playboy”, a lansat colecţia Lifestyle în cadrul Grupului editorial Trei, cu surprize de genul primul „Ghid al vinurilor” autohton şi, concomitent, s-a apucat de... bucătărit. Nici acum nu se lasă. S-a întors la sistemul editorial – abia a lansat o revistă, „Fusion”, exact când reviste se închid şi dispar. Fireşte, s-a ocupat de multe alte lucruri: a avut un blog, a scris, a organizat evenimente. După ani atât de agitaţi/ frământaţi, sigur are ce spune, iar cartea despre care vorbim e o mostră.
Dan-Silviu Boerescu vorbeşte în premieră despre poveştile Playboy, despre cum le-a convins pe frumuseţile ţării să-i pozeze goale, despre sumele încasate de vedete („la zece mii de dolari vorbeam deja de excepţii”); „Principalul capital obţinut de fetele care au fost în Playboy nu a fost financiar, a fost de imagine. Fetele erau foarte deştepte şi înţelegeau că ele pot profita, se pot lansa, că puteau să ia 2-3.000 de euro de la Playboy, după care făceau o reclamă din care luau 5.000 sau să prindă un contract la o televiziune după care se scoteau pe viaţă”; cum românii au vrut-o la primul număr pe Andreea Esca, dar a ajuns în locul ei Dana Săvuică; cât de greu s-a lăsat convinsă să pozeze („ne-am întâlnit câteva luni”) Loredana etc, etc. Sunt enorm de multe dezvăluiri, amestecate în pagină cu interviuri, nerânduite cronologic, o decizie extrem de inteligentă, se amestecă atât de bine perioadele, încât totul devine un... continuum boierescian. Dar amintirile nu se limitează la Playboy si femeile frumoase. Apar reţete – „cine spunea că gastronomia n-ar fi cel mai potrivit instrument de seducţie?” Apar portrete admirabile făcute din câteva vorbe unor oameni ca Hugh Hefner, Ion Iliescu, Florin Călinescu, Radu Anton Roman, Jeremy Irons, Robbie Williams sau Adrian Sârbu.
Mă opresc doar asupra acestuia din urmă. „Ca jurnalist, omul care m-a influenţat cel mai mult a fost Adrian Sârbu, omul care mi-a dat prima oară să beau Red Bull după miezul nopţii ca să pot rezista la o şedinţă până la ziuă. Sârbu e carismatic, nebun, genial. Poate juca orice rol vrea. E vizionar. (...) Când m-am întâlnit prima oară cu Adrian Sârbu, el a ascultat plictisit bla-bla-ul din prezentarea proiectului (Playboy – n.n.), apoi a conchis plastic: «Pizdă şi caterincă, nea Dane! Asta să faci şi o să-ţi iasă bine!»”
Nimic derizoriu în această carte la care o seamă de simandicoşi ar putea strâmba din nas. O lectură pentru toate gusturile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
