Ziarul de Duminică

FANTASY & SCIENCE FICTION / Detronarea lui Tolkien?

FANTASY & SCIENCE FICTION / Detronarea lui Tolkien?
02.09.2009, 14:24 78
Nemira, norocoasa detinatoare a drepturilor de editare pentru România, a publicat pâna acum trei dintre ele: Urzeala tronurilor (2007), Inclestarea regilor (2008) si Iuresul sabiilor (2009). Cel de-al treilea volum a aparut la Bookfest si deja fanii români asalteaza editura cu intrebarea „Când apare volumul patru?" si n-a trecut decât un an si jumatate de la publicarea primului... Ce sa mai spunem de fanii de limba engleza, care asteapta de treisprezece ani?
Sunt romane imense, fiecare de peste 1.000 de pagini (al treilea are fix 1784! de aceea Nemira l-a tiparit in trei volume), cu zeci de personaje (poate sute la nivelul intregii serii), cu desfasurari ample, cu planuri narative care se ating din când in când (sau speram ca, la un moment dat, sa se intâlneasca), cu multa actiune, dar, paradoxal, deloc in plus, tot ce se intâmpla are rolul de a contura personajele si de a da consistenta povestii. Fiind atât de multe personaje, lui Martin nu i-a fost greu sa le si omoare când ti-e lumea mai draga, asa ca reinnoiesc indemnul cuiva, care a scris intr-o recenzie: nu va atasati prea mult de vreun personaj, ca nu stii când Martin se hotaraste sa-l elimine.
Tot ce am spus pâna acum e valabil inca de la primul roman, Urzeala tronurilor, aparut in româneste in 2007, in traducerea lu Silviu Genescu.
Dupa cum spune si titlul, romanul este unul politic, in care avem parte de lupte pentru putere, de tronuri insângerate, de intrigi de curte sau de razboaie de-a dreptul, de inaltari si decaderi ale unor personaje care acum sunt regi, acum sunt doar victime ale altora care vor, la rândul lor, sa fie regi. Si inca nu toate isi rezolva problemele in acest prim roman. Daca membrii caselor Baratheon, Lannister sau Stark ajung intr-un punct al luptei lor, casa Targaryen, care beneficiaza de un fir narativ ce-l insoteste pe cel principal (sa zicem), de-abia se pregateste de lupta cea mare.
Un detaliu interesant folosit de Martin este vârsta unor personaje. Multi dintre aspirantii la tronuri sunt mostenitori, lorzi de opt, noua sau paisprezece ani, care se comporta ca niste adevarati cavaleri, se maturizeaza din mers si isi iau rolul in serios, „ajutati" uneori fie de mamele lor, reginele, fie de conjunctura care ii face conducatori la varsta la care altii inca se mai joaca cu sabii de lemn. Asta cu baietii. Fetele se pregatesc sa devina domnite, sotii de viitori regi (Sansa) sau rebele (Arya) sau sa conduca popoare (Daenerys).
Mai sunt obiceiurile, traditiile... Cea mai interesanta populatie este cea condusa de Khal Drogo, regele nomad, pe care Martin reuseste s-o inventeze, cu tot cu reguli, cu fel de a vorbi („Nici un barbat nu poate sta inaintea soarelui vietii mele, tatal armasarului care incaleca lumea" ii zice Dany sotului ei, Drogo, folosind apelativele pe care si le adreseaza reciproc, poate cam siropoase asa, rupte din context, dar in povestea lor totul pare „de-acolo" si chiar frumos), cu un fel inedit de a vedea lucrurile, cu Jaqqa rhan, barbatii ultimei milostenii, cei care ucideau ranitii... Nici Barbatii Arsi nu sunt de colo, cu obiceiul lor de a-si arde o parte din trup pentru a-si arata barbatia...
Numele personajelor. De obicei autorii de F&SF se intrec in a inventa nume cât mai exotice, fiecare incercând sa-si breveteze propria metoda. Martin gaseste una simpla: usoara stâlcire a numelor comune de azi. Obtine astfel nume nu chiar atât de „extraterestre", ca Byan, Petyr, Eddard, Quent, Endrew etc.
Daca pentru cititori Urzeala tronurilor este un festin, pentru scriitori este un manual de compozitie literara. Sa vezi cum se tin in mâna câteva fire narative, cum se introduc si se scot din poveste zeci si zeci de personaje, cum se insira capitolele unul dupa altul fara a fi nimic in plus, nimic despre care sa spui „asta putea lipsi si nu sesiza nimeni", cum se poate imbina lupta pentru putere (din prima linie sau din umbra) cu povestile de dragoste (adolescentine, la prima vedere, sau dupa ce casatoria a fost incheiata), cu tradarile, cu compromisurile...
Se intreaba unii când vor ajunge autorii români sa scrie ca americanii. Pai, atunci când vor fi in stare sa tina cititorul lipit de paginile cartii, iar dupa ultima pagina acesta sa spuna „mai vreau". Caz in care se va rezolva si problema tirajelor, si aceea cu „a trai din scris in România" si cate altele.
Se spune ca seria Cântec de gheata si foc a lui George R. R. Martin reprezinta inceputul detronarii lui Tolkien. „Blasfemie!" s-au grabit unii sa strige. Dar vedeti, cititi, si judecati singuri.

Eu, unul, ma simt norocos ca n-am citit decât primul roman si mai am inca doua (adica vreo 3000 de pagini) care ma asteapta. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO