Nu am aflat deocamdată de la Doina Mândru, specialista care a instrumentat schimbul artistic, cum s-au integrat artiştii noştri peisajului de la Rocca Paolina, insă arta venită din regiunea aflată sub blazonul grifonului şi al unor nume precum Perugino, Pinturicchio şi Rafael şi-a găsit expresia potrivită in decorul brâncovenesc.
Cei opt umbrieni, artişti maturi cu viziuni pregnante, arpegiază pe opt note ale unei game neoabstracte, cu diverse accente, expresioniste sau suprarealiste, in cheia comună a materiei purificate, formei armonioase şi detaliului dichisit. Sestilio Burattini (n.1947, foto 1) şlefuieşte marmura şi ceramica până la o formă concentrată de o claritate brâncuşiană, dezvoltând, in sculpturi precum „Formă in mişcare", „Alizei", „Eroziune", ideea de matrice, spirală sau melc. Silvano D’Orsi (n.1953, foto 2) modelează cu delicateţe tactilă suprafeţele, mizând pe diferitele sugestii cromatice ale bronzului, ce imprimă insufleţire şi stranietate „Paltoanelor" sale „metafizice". Cel de-al treilea sculptor al grupului, Romano Mazzini (n.1939, foto 3), preferă un limbaj cubist combinatoriu, proiectând, la inălţime, machete ale unor viitoare locaşuri spirituale. Claudio Carli (n.1947, foto 4) transpune poetic răcoarea şi misterul peisajelor silvestre, accentuând atmosfera umedă şi aburoasă a frunzişului şi cărărilor desfundate, printr-o tehnică simili-fotografică, restrânsă la nuanţe de sepia. Carlo Carnevali (n.1951, foto 7) se păstrează in aria abstracţionismului, folosind pătratul ca element principal, fundal pentru impresiile concretului şi materialităţii. Din aceeaşi familie stilistică, Graziano Marini (n.1957) trasează hărţi emoţionale, culorile vii semnalizând tărâmuri indepărtate ca in lucrările „Casele utopiei III" sau „Cotind spre Kandahar". Pictura lui Fausto Minestrini (n.1950, foto 5) se remarcă printr-o sugestie poetică intensă, incărcată de parfumuri grele, orientale, inviorate de iluminări enigmatice precum in „Tezaur secret" sau „Ritual pagân". Tot intr-un registru liric, mezina grupului, Lucilla Ragni (n.1963, foto 6), realizează ansambluri bazate pe contrastul de culoare şi textúră, desfoind un suprinzător penaj in encausto, mesaj terestru, organic, feminin, ca in „Jurnal", alteori, ingeresc, apărut intr-un „Contact".
O călătorie la Mogoşoaia poate constitui, pentru oricine se lasă sedus de intâlnirea simultană cu trecutul, natura şi arta, prilejul unei experienţe bogate in trăiri şi reflecţii stimulatoare. „Umbria-terra d’incontri" are puterea de atracţie şi facinaţie a teritoriilor necunoscute, in care privitorul işi regăseşte propriile rezonanţe şi rute ale visării. Nu intâmplător Paolo Nardon, curatorul expoziţiei, a ales ca motto al prezentării sale din catalog o frază semnată de Marcel Proust.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
