Karlsplatz, atac artistic
Kunsthalle Viena prezintă în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Viena o sculptură concepută şi realizată de artistul Daniel Knorr (născut în 1968, la Bucureşti şi trăieşte în Berlin. Artistul participă în 2012 la alte două expoziţii în Viena, în Technisches Museum şi mumok - Muzeul de Artă Modernă), special pentru una din cele mai mari pieţe publice din Viena: Karlsplatz. Vernisajul a avut loc ieri, 29 martie.
Lucrarea monumentală (foto 1) va fi expusă timp de un an, din martie 2012 până la sfârşitul lui februarie 2013, şi tematizează momentul materializării exploziei unei bombe, fracţiunea de secundă, care imortalizează şi face tangibilă dilatarea volumetrică provocată de o undă de şoc. Din fericire, în mod normal avem de a face cu explozii doar în buletinele de ştiri. Însă o dată cu reportajele în direct despre Războiul din Vietnam din anii '60 sau, mai recent, prin aşa-numitul "embedded journalism" sau prin succesul constant al jocurilor gen "ego-shooter", aceste imagini ale distrugerii sunt deja banalizate de cotidianul media.
Materializarea surprinsă în Explosion semnifică nemişcare, încremenire şi captarea unui proces entropic ireversibil, deja iniţiat, dar care încă nu a ajuns să ne afecteze. Deşi un număr important de sculpturi şi monumente din spaţiul public vienez sunt legate de memoria războaielor trecute, de momente de glorie sau catastrofe militare, aproape niciuna dintre ele nu se apropie critic de tema "esteticii" războiului, aşa cum o face Knorr. Sculptura invită privitorii la autoreflecţie privind propriul rol prezent sau viitor - de martor, spectator, consumator, protagonist, critic sau victimă - în vremuri conflictuale.
Monstruleţul mamei
Din 23 martie rulează în cinematografele româneşti filmul Trebuie să vorbim despre Kevin/ We need to talk about Kevin în regia lui Lynne Ramsay cu Tilda Swinton (foto 2) într-un rol impresionant - o femeie care îşi lasă aşteptările şi cariera la o parte pentru a aduce pe lume un copil care începe să ridice probleme încă din primii ani de viaţă. La numai 15 ani Kevin (Ezra Miller) face ceva de-a dreptul iraţional şi de neiertat pentru întreaga comunitate în care trăieşte. Mama sa, Eva, luptă cu propriile-i sentimente de vinovăţie şi durere. Şi-a iubit vreodată fiul? Cât de mult din ce a facut Kevin este vina ei? Filmul are la bază cartea cu acelaşi nume semnată de Lionel Shriver. Bestseller internaţional, We need to talk about Kevin a fost publicată şi în România de Editura Vellant. Tilda Swinton şi-a început cariera în anii '80. A apărut în numeroase filme semnate de prietenul şi mentorul ei, Derek Jarman. A primit premiul Coppa Volpi pentru Cea mai bună actriţă (1992) la Festivalul de Film de la Veneţia pentru rolul din Edward II (1991), iar în anul următor a obţinut recunoaşterea internaţională pentru rolul din Orlando, de Sally Potter (având la bază romanul Virginiei Woolf).
O capodoperă a cinematografului românesc la Barbican Centre
Cinematograful prestigiosului centru de artă Barbican prezintă duminică, 25 martie, filmul mut românesc Manasse (foto 3), acompaniat de muzică live compusă şi interpretată de grupul britanic Minima. Evenimentul reprezintă prima colaborare a ICR Londra cu departamentul de film al Barbican Centre şi survine în urma parteneriatului de succes din noiembrie 2011, când teatrul a găzduit turneul spectacolului Aniversarea. Proiecţia face parte din seria Silent Film & Live Music şi beneficiază de sprijinul Arhivei Naţionale de Film din Bucureşti.
Manasse, regizat de Jean Mihail ((foto 3) în 1925, prezintă povestea de iubire dintre un român şi o evreică, punând accentul pe intoleranţa religioasă dintr-un mic târg moldovenesc. Bazat pe piesa lui Moise Ronetti-Roman, filmul înfăţişează, într-un mod foarte dramatic, problemele inerente din societatea românească a vremii. Jean Mihail a fost unul dintre cei mai importanţi regizori ai începuturilor filmului românesc, explorând probleme dintre cele mai sensibile cu sinceritate, viziune artistică şi putere dramatică extraordinară.
Un portret al diasporei româneşti
La Muzeul de Artă Cluj-Napoca, a fost vernisată miercuri, 28 martie 2012, expoziţia Raul Ştef. De la est la vest: un portret al diasporei româneşti din Londra. Eseu fotografic, deschisă publicului în perioada 28 martie - 22 aprilie 2012.Raul Ştef (n. 1982) este absolvent al Facultăţii de jurnalism a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi al Masterului de Fotografie documentară la Universitatea de Arte din Londra. Este fotoreporter pentru Paphotos (Marea Britanie), Mediafaxfoto (România), Intact Images (România), Europics (Austria) şi are colaborări cu cotidianele The Times şi Daily Mail din Marea Britanie.
Expoziţia de fotografie "De la Est la Vest: un portret al diasporei româneşti" este rezultatul rezidenţei fotografului în cadrul programului Attic Arts la ICR Londra, în anul 2010. Ea a fost prezentată la ICR Londra în cursul anului 2011 şi este expusă acum pentru prima oară în România la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
Ca şi precedentele expoziţii, aceasta se înscrie într-un proiect anterior de documentare sub aspect fotografic a vieţii comunităţilor româneşti din Europa, muzeul de artă clujean găzduind în anul 2007 expoziţia "La revedere România!" dedicată comunităţii româneşti din Spania. În fotografiile alb-negru care surprind personalităţi de prestigiu ale diasporei româneşti din Londra pot fi recunoscuţi Nicolae Raţiu, Şerban Cantacuzino, Sir George Iacobesc, Prinţesa Marina Sturdza, Anne-Marie Martin, Marius Turda, Alina Cojocaru (prim balerină la The Royal Ballet of London), Anamaria Marinca (foto 4), Alexander Bălănescu (violonist şi compozitor), Mariana Gordan (artist vizual), Anda Anastasescu (pianist, Preşedinte al Fundaţiei Internaţionale Constantin Silvestri) şi Remus Azoiţei (violonist, profesor la Royal Academy of Music, Londra).
Cei care au împuşcat dictatori
Expoziţia They Shoot Dictators, Don't They?(foto 5) de Vlad Ardeleanu (JECZA Gallery
Calea Martirilor 51/45, Timişoara) a fost prezentată de dr. Gabriel Kelemen şi prof. dr. Smaranda Vultur, pe data de 24 martie. "Pictura lui Vlad Ardeleanu propune privitorului un univers extrem de personal, al unui trecut colectiv, sedimentat în amintirea pictorului din perioada copilăriei din anii1970-1985. Subiectul principal al lui Ardeleanu este memoria colectivă a unui trecut torpilat de evenimente socio-politice tensionate, filtrate de regimul comunist şi introduse în circuit doar fragmentar.(...) Subiectul politic, poveştile auzite în familie sau asimilate prin intermediul radioului, trecute prin prisma percepţiei copilului sau a adolescentului de la acea vreme, ajung astăzi să străpungă straturile tulburi ale memoriei, pentru a fi scoase la lumina creaţiei.(...) Pictura lui Vlad Ardeleanu are o natură expresionistă, dar este şi foarte bine ancorată conceptual şi tematic. Ea readuce în faţa privitorului citate, poveşti şi personalităţi-cheie din istoria comunismului românesc, cu toate alterările operate de o memorie selectivă. Acest posibil déjà-vu sau aceste amintiri ale unui comunism uitat, peste care s-a instalat dur un strat de nou capitalism, creează un fond foarte stabil pentru aceste lucrări care, dincolo de forţa şi expresivitatea plastică, capătă şi valabilitate/autenticitate conceptuală, diferenţiându-l pe Vlad Ardeleanu de alţi colegi de generaţie." Amintiriea unei istorii augemntate, Andrei Jecza, Revista Arta, 2011
Un nou Infern
Editura Humanitas a lansat miercuri, 28 martie, ora 19.00, la sediul Uniunii Scriitorilor, volumul bilingv Divina Comedie. Infernul (foto 6 ) de Dante Alighieri, apărut în colecţia Biblioteca Italiană, în traducerea lui Marian Papahagi. Au vorbit Corrado Bologna, Mira Mocan, Irina Papahagi, Smaranda Bratu Elian si Lidia Bodea. "Infernul în traducerea lui Marian Papahagi aduce la lumină una dintre acele «urme», sau «semne», de poezie şi tradiţie literară ce pot fi trezite de textul dantesc în memoria culturală a cititorului, punând în dialog originalul cu limba «nouă» care îl găzduieşte. Versiunea de faţă ne arată, în felul acesta, că traducerea poate deveni cu adevărat o «tălmăcire» (după cum ne aminteşte Irina Papahagi, în Prefaţa ei, că îi placea lui Marian Papahagi să spună), adică o operaţiune hermeneutică, de interpretare, care stabileşte o «relaţie vie» între original şi textul «nou». Aceasta poate reda viaţa - după cum afirma Walter Benjamin - acelor semnificaţii latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potenţialul semantic al unei alte limbi, astfel încât întâlnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre forţele vitale ce garantează «supravieţuirea» marilor opere clasice în cultura tuturor timpurilor." (Mira MOCAN).
Laudă relativităţii
Filmul de mediu-metraj "Sea of Tranquillity" (2010) este o combinaţie de înregistrări video cu actori şi cadre digitale generate 3D în care privitorul face o vizită în toiul nopţii pe un vas de croazieră misterios şi mitic: "Sea of Tranquillity" (foto 7).
Fictivul vas de croazieră a fost proiectat de către Hans Op de Beeck, după o scurtă şedere la Saint-Nazare în Franţa în 2008, timp în care artistul a fost impresionat de remarcabilă poveste a acestui oraş-port din timpul celui de-al III-lea război Mondial şi de reconstrucţia să postbelică. Saint-Nazare are cele mai mari şantiere năvale şi produce cele mai mari vase de croazieră din lume. Pentru Hans Op de Beeck, atât vasul Queen Mary 2 - abia terminat - cât şi Burj Khalifa din Dubai (cea mai înaltă clădire din lume), ar putea fi metafora potrivită pentru credinţa noastră în valori false şi în concepte precum muncă, loisir-ul şi consumerismul de lux. Folosim în ziua de azi categorii precum "cea mai înaltă", "pe primul loc", "cea mai mare" dar ce spun aceşti termeni despre calitatea reală a lucrurilor?
Piesa de jazz centrală din această lucrare este compusă de Hans Op de Beeck; celelalte piese au fost compuse de Sam Vloemans. Hans Op de Beeck s-a născut la Turnhout (Belgia) în 1969. Trăieşte şi lucrează la Brussels. Printre cele mai recente expoziţii la care a participat se numărţ: Aichi Triennale (2010); Hangar Bicocca, Milan (2010); Galleria Borghese (solo, 2009); Galleria Continuă, Beijing (solo, 2009); Art Unlimited, Basel (2009, 2007, 2004); Singapore Biennale (2008); Centraal Museum, Utrecht (solo, 2007).
Sarmale cu ketchup şi panaş de papanaşi
La Muzeul de Artă Cluj-Napoca este deschisă, 21 martie - 22 aprilie 2012, expoziţia "Panaş de papanaşi" - Dimitrios Antonitsis. Artist vizual, absolvent al Academiei de Film din New York, Dimitrios Antonitsis este fondatorul prestigioasei platforme internaţionale de artă Hydra School Projects cu sediu în insula Hydra din Grecia.
Invitat în Tabăra de artă de la Beliş organizată în toamna anului 2011 de Art Act şi Universitatea de artă şi design Cluj, Dimitrios Antonitsis a avut cu această ocazie prilejul unor prime contacte cu arta şi spiritualitatea din România. Întâlnirile cu locuitorii şi meşterii populari din zona Munţilor Apuseni, cu artiştii plastici profesionişti clujeni precum şi vizitarea Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, care oferă o imagine de ansamblu a artei plastice româneşti, nu au rămas fără ecou în creaţia artistului.
Astfel, concomitent, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi la Galeria Sabot, Dimitrios Antonitsis prezintă două expoziţii având la bază interferenţele recente cu spaţiul spiritual românesc.
Ready-made-uri reprezentate de scoarţe populare româneşti, referinţe la lucrări din pinacoteca Muzeului de Artă clujean, sculpturi în metal realizate prin compunerea unor oale de lut găsite în gospodării din Apuseni sau cumpărate din târgurile din aceeaşi zonă, dar şi picturi, sculpturi sau tapiserii originale sunt integrate într-un discurs artistic care pune în ecuaţie cu subtilitate problema identităţii într-o lume care tinde spre aplatizarea specificului şi uniformizare.
În această perioada la Galeria Sabot, str. Henry Barbusse nr. 59 - 61, va fi deschisă expoziţia "Sarmale cu ketchup" (foto 8) a artistului Dimitrios Antonitsis.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
