Diana Mandache
Exilul Regelui
Curtea veche publishing
Într-o săptămână în care Casa regală este în doliu, după decesul Reginei Ana, merită să prezentăm cartea istoricului Diana Mandache, apărută la începutul acestei veri. „Titlul cărţii – spune autoarea - este o sintagma, cu mai multe semnificaţii, fiind vorba despre drumul Regelui Mihai, dar şi cel al vechii emigraţii politice, conexiunile dintre suveran şi liderii exilului formând imaginea de ansamblu asupra unei perioade importante din istorie.”
Diana Mandache este istoric, specializată în istoria regalităţii şi autoare publicată în Marea Britanie, Suedia şi România. Are stagii de cercetare în arhive din Marea Britanie si SUA. Universitatea din Londra şi Foreign Office i-au acordat bursa Chevening, ca profesor-asociat la Colegiul Universitar din Londra. Fundaţia londoneză „Ion Raţiu“ i-a acordat o bursa pentru aprofundarea studierii patrimoniului regal. Este autoarea mai multor cărti, printre care: „Cotroceniul regal” (2015), „Balcicul Reginei Maria” (2014), „Regele Mihai. Album istoric” (2013), „Patrie şi Destin. Principesa Moştenitoare a României” (2012), „Dearest Missy” (Foarte draga Missy — 2011), „Marie of Romania. Images of a Queen” (Maria a României. Imaginile unei regine — 2007), „Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania” (Capitolele târzii ale vieţii mele. Memoriile pierdute ale reginei Maria a României — 2004), „Americans and Queen Marie of România” (Americanii şi regina Maria a României — 1998). A publicat şi articole în revistele Majesty si Royalty Digest Quarterly.
Volumul „Exilul Regelui” cuprinde texte despre Monarhie şi exil; Regele şi familia; Suveranul, 10 mai şi guvernul în exil; Dosare agenţi, coduri; Dosarul Regelui, precum şi documente (din arhivele diplomatice române, americane şi britanice) şi o bogată iconografie. O carte care conturează admirabil portretul unei perioade istorice relevante pentru România.
„În ziua de 30 decembrie, dimineaţa, la palat au sosit Groza şi Dej, care mi-au prezentat documentul privind abdicarea mea. Am incercat să-i conving ca nu pot semna, până nu consultăm şi poporul. Mi-au spus că nu este timp pentru aşa ceva, replicându-mi ca «aşa cum poporul a învăţat să vă iubească, aşa va învăţa să ne iubească şi pe noi». Eu am cerut atunci să rămân puţin singur. Am intrat în biroul de lucru, unde am fost înştiinţat că legaturile telefonice îmi fuseseră tăiate, garda palatului era arestată, iar în locul ei fuseseră dislocate trupele guvernului. În jurul palatului, erau instalate tunuri îndreptate spre noi. Am încercat să purtăm în continuare tratative, iar după aceea Gheorghiu-Dej şi Groza m-au şantajat spunându-mi că, dacă nu semnez abdicarea în câteva minute, cel mult în jumătate de oră, va fi o baie de sânge în România şi oricine se va împotrivi va fi lichidat. Cu alte cuvinte, am fost nevoit să semnez. Am făcut-o nu pentru mine, căci nu asta era esenîial, ci pentru că nu am vrut ca din cauza mea să se producă şi mai multe suferinţe poporului.“ - Regele Mihai, într-un interviu acordat Televiziunii de Stat din Ungaria, în noiembrie 1989.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
