Vanzarea la licitatie a unui tablou exceptional al lui Ion Tuculescu a readus in actualitate nemultumirile legate de erorile care se fac atunci cand se evalueaza si se stabileste pretul de pornire pentru o lucrare de arta. Astfel de erori sunt destul de rare, dar de fiecare data vaduvesc cate o creatie importanta de un palmares de piata.
Avem trei case de licitatii importante, cu metode diferite de a pune in valoare operele ce sunt scoase la vanzare. Expertii de la Alis stabilesc un pret de pornire, cei de la Monavissa anunta o estimare a pretului, in timp ce la Pogany in catalog exista un pret de evaluare, dar licitatia incepe de la un pret ceva mai mic. O eroare greu de justificat apare cand diferenta dintre pretul minim si cel maxim estimat este mare, ca suma dar mai ales ca procent. De exemplu, o carte a lui B. Fundoianu din 1930, Privelisti, a fost evaluata de la 500 la 1.000 lei. In aceeasi licitatie, o editie mai recenta de poezii Fundoianu este evaluata de la 90 la 100 de lei. Diferentele normale sunt de 10-20 la suta. Cand sunt mai mari, chiar de pana la 50 la suta, ridica serioase semne de intrebare. O alta eroare este un pret prea mic, sau un pret prea mare la pornire: adica preturi care nu tin cont de cota medie a artistului/obiectelor de acelasi gen. Aici au de pierdut Casele de licitatii si deponentii.
Politica preturilor mari se bazeaza pe dorinta comerciantilor de a creste cota artei romanesti. Exista experti care sustin ca piata trebuie fortata dincolo de legea obiectiva a cererii si ofertei, astfel incat un Tuculescu, de exemplu, sa ajunga la o cota apropiata de cea a lui Raoul Dufy, cu care este comparat - de la cateva zeci de mii la multe sute de mii de euro. Piata din Romania are insa recorduri mult mai modeste: cea mai scumpa opera de arta ramane, dupa toate statisticile oficiale, un Grigorescu cumparat in 2003 cu 59.900 euro. In aceste conditii, preturile mari de pornire fac unele lucrari inabordabile si deschid calea unor achizitii oculte sau produc chiar un blocaj al lucrarilor in cine stie ce depozit.
Politica preturilor mici la intrare porneste de la premisa ca lucrarea poate fi considerata accesibila de mai multi colectionari/ intermediari care, luati de val, vor ingadui cresterea semnificativa a pretului. Spectacol pentru public, dar si moment trist, daca un obiect valoros este adjudecat la pretul de intrare, un pret incorect in comparatie cu achizitii similare.
Sustinatorii acetui sistem se scuza chiar si in cazul unui esec, pentru ca lasa oferta sa dicteze pretul. Scuza greu de suportat uneori. Este si cazul tabloului lui Ion Tuculescu despre care am scris la inceput: Ochi negri, un ulei pictat in 1960. Lucrarea are un palmares spectaculos: a fost expusa la Copenhaga, Oslo, Stockholm, Paris si Venetia. Pretul de pornire de 49.000 lei, aproximativ 14.000 euro, este foarte mic in comparatie cu ultimele achizitii Tuculescu, dar si in raport cu raritatea (in ultimii 10 ani s-au vandut mai putin de 20 de lucrari) si cu valoarea artistica a lui Tuculescu, despre care vorbesc toti istoricii de arta. In acest an, la licitatii s-a vandut un Tuculescu (cu palmares mai slab) cu 30.000 euro, iar despre Ochi negri colectionarii spuneau ca se poate apropia de 70.000 euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
