Cand s-a hotarat sa aduca pe ecran un capitol atat de amplu din istoria Angliei precum domnia reginei Elisabeta intai, regizorul Shekar Kapur isi dadea seama doar partial, probabil, in ce se implica. Abia dupa lansarea pe ecrane a filmului Elizabeth: The Virgin Queen, in 1998, dupa cele sapte nominalizari la Oscar, unsprezece la BAFTA si trei la Globul de Aur (dintre care unul atribuit lui Cate Blanchett pentru interpretarea rolului titular) a devenit evidenta fascinatia personajului asupra publicului. Si necesitatea de-a continua istorisirea acestei domnii de 45 de ani, compusa din intrigi, pasiuni, pericole, razboaie, schimbari istorice majore si, nu in ultimul rand, prosperitate. In felul ei, Elizabeth a fost o doboratoare de recorduri si tabuuri in epoca: a reusit sa traiasca aproape 70 de ani intr-o perioada cu speranta redusa de viata si frecvente tentative de asasinat indreptate spre cei de la putere, si-a convertit conditia de virgina si celibatara in clarviziune politica, in conditiile in care presiunile din partea curtii in favoarea casatoriei nu lipseau, a stiut sa obtina victorii militare, si-a infruntat inamicii mai ferm decat multi monarhi de sex masculin si, in general, a fost in avangarda epocii ei, inclusiv in privinta bailor pe care le facea cu incapatanare la trei luni, spre deosebire de supusii ei, care se spalau o data pe an. Si, conform filmelor lui Kapur, si-a inabusit eficient pulsiunile amoroase, renuntand la barbatii de care s-a indragostit (in primul film Robert Dudley, conte de Leicester, iar in cel de fata Walter Raleigh, exploratorul pe care l-a ridicat la rang nobiliar si l-a pus in fruntea garzii personale). Cu asemenea date si asemenea personaj generos in fata, nu era greu ca regizorul sa piarda la un moment dat din vedere ansamblul. Neputand, desigur, sa fie exhaustiv, el a ales, pentru aceasta perioada a domniei denumita "epoca de aur", momentul descoperirii complotului pus la cale de Mary, regina Scotiei, si decapitarea acesteia, precum si razboiul cu Invincibila Armada. Daca in privinta reconstituirii epocii din punct de vedere istoric, arheologic, antropologic, vestimentar, munca a fost imensa si rezultatele coplesitoare, filmul fiind o demonstratie impresionanta de migala, rafinament si solemnitate, la capitolul scenariu au rabufnit toate hibele. Supradimensionat in cel mai comercial si siropos mod, episodul apropierii si distantarii sentimentale a reginei de Raleigh sufoca nepermis naratiunea, expediind executia lui Mary si impingand intr-un final rasuflat confruntarea celor doua armate, care ar fi trebuit sa fie punctul culminant. Previzibil, romantarea excesiva a dus la comentarii ironice despre o eventuala a treia parte a povestii, in care regina sa fie implicata intr-o intriga amoroasa cu... Shakespeare. Singura care reuseste totusi sa-si pastreze gratia si charisma in tot acest carnaval istoric fastuos este Cate Blanchett, actrita atat de inteligenta, autoironica si empatica, incat se misca fara repros printre sinuozitatile povestii, evitand perfect orice accent ridicol. Prin ea, filmul ne aduce in fata o regina capabila sa reziste intrigilor zamislite in cele mai intunecate cotloane si presara un pic de umor, umanitate si caldura in viata unui personaj nedrept de singur si expus public. Tot datorita magnetismului ei, intreaga distributie - excelenta, de altfel - se descurca in roluri pe jumatate conturate, capatand ceva sens in mijlocul unui haos istoric superb, dar steril orchestrat.
Elizabeth: Epoca de aur/ Elizabeth: The Golden Age. Productie Marea Britanie-Franta-Germania, 2007. Regia: Shekar Kapur. Cu: Cate Blanchett, Clive Owen, Abbie Cornish, Geoffrey Rush, Samantha Morton, Jordi Molla, Rhys. Premiera: 4 ianuarie. Distribuit de: Ro Image 2000.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
