„Căsătoria noastră n-a fost una din dragoste...”
Elisabeta vine pe lume la 29 decembrie 1843, primind şi numele de Paulina, Otilia, Luiza, care era al naşelor sale. Mama ei este principesa Maria, fiica cea mare a ducelui de Nassau, sora marelui duce de Luxemburg şi a reginei Scoţiei. O femeie şi inteligentă, şi frumoasă. Tatăl este Hermann de Wied, membru ereditar al Dietei Reunite a Prusiei, general maior, care renunţă de tânăr la onoruri publice şi preferă viaţa liniştită de la Neuwied şi Monrepos; un aristocrat cu cercetări asupra unor fenomene ca magnetismul şi hipnoza (suntem în epoca în care au trăit James Braid, Charcot, Broca).
„Până a se căsători, părinţii mei nu s-au cunoscut, scria Elisabeta în amintirile sale publicate sub titlul Colţul penaţilor mei. Ca atare eu nu sunt copilul lăudatei iubiri, ci al datoriei.” A avut nenorocul de a avea doi părinţi bolnavi, tatăl de tuberculoză şi mama mai mulţi ani condamnată să umble într-un cărucior. În plus, unul dintre fraţii ei, Otto, va muri la 12 ani. Elisabeta a înţeles de timpuriu omenescul. Copilăria principesei a fost de fapt o aspră pregătire pentru asumarea realităţii, cu lumea basmului interzisă. Manifestările de afecţiune exterioare nu erau îngăduite în castelul de la Neuwied, şi astfel de manifestări Elisabeta le revărsa asupra păpuşilor şi a pernei pe care dormea. La Neuwied, obiceiul era să nu se piardă nicio oră fără a fi făcut ceva folositor, nicio zi fără o ocupaţie serioasă, pretutindeni exemplul muncii, mereu sfaturi, lecţii şi învăţare. În plus, o educaţie religioasă serioasă. Cu treziri la şase dimineaţa, cu citit şi comentat versete. Cu adevarat o educaţie de principesă germană. Până la căsătorie va avea solide cunoştinţe de istorie, filosofie, ştiinţe, belle-arte, politică. Vorbea şi scria în engleză şi în franceză şi ştia o mulţime de versuri în cele două limbi , pe care le recita cu reală simţire. Interpreta cu virtuozitate simfoniile lui Beethowen, profesori fiindu-i Clara Schumann şi Arthur Rubinstein. Prinţul de Wied fusese acela care o familiarizase pe Elisabeta cu ideile filosofice. Serioasă, meticuloasă, decentă, conversaţia cu ea era totdeauna o bucurie intelectuală.
La Elisabeta căsătoria nu a venit aşa de repede. „Dacă nu te măriţi, nu înveţi să cunoşti marile dureri ale vieţii, dar nici toată bucuria ei”, îi spunea adesea Maria de Wied, mama ei. Au trecut 26 de ani până când a apărut „cel aşteptat”. „Era un om cu înfăţişare potrivit de înaltă, cu părul şi sprâncenele negre, cu ochii albaştri, nas vulturesc, mustăţile moi şi barba mijindă”. Era Carol al României. Prinţul de coroană, Frederick al Prusiei, pune la cale întâlnirea celor doi. El şi părinţii lui Carol. Mama lui îi trimisese o fotografie a Elisabetei. „Chipul ei mi-a făcut o impresie foarte plăcută, îi găsesc expresia drăgălaşă şi simpatică”, scrie Carol. „Ea e drăguţă, plăcută şi fizionomia ei arată bunătatea inimii sale; e foarte cultă şi chiar excepţional de bine înzestrată... Prinţesa excelează şi în cunoaşterea limbilor”, îi scrie şi Carol Anton, tatăl său.
Carmen Sylva nu era ceea ce s-ar putea numi o frumuseţe. Dar avea farmec feminin. „Toţi suntem fermecaţi de ea, scria Elena, soţia marelui duce Mihail, fratele ţarului Nicolae, în 1863. Privirea ei deschisă şi senină reuşeşte să încălzească până şi inimile cele mai uscate, iar noi ne-am regăsit tinereţea alături de ea”. „Semeni cu un boboc de trandafir”, îi spune împărăteasa Eugenia la Paris în 1867. Bărbaţii nu se prea dădeau însă în vânt după ea. Aerul ei „intelectual” îi descuraja pe pretendenţi. Şi la 26 de ani era încă nemăritată (pe atunci la aceşti ani erai considerată deja fată bătrână). Aşa că în 1869 s-a pregătit la Koln o întrevedere cu principele domnitor al României, Carol I, în căutare de o nevastă pe la curţile europene. N-a fost un „coup de foudre”. Mai curând o reciprocă aşteptare.
Cei doi tineri încep să-şi trimită scrisori şi fotografii. Nu se iese astfel din tipicul epocii, adică al căsătoriilor aranjate de părinţi. Din dorinţa altora se nasc şi întâlnirile „întâmplătoare”. A Elisabetei cu Carol are loc la 12 octombrie 1869, la Koln, înaintea unui concert al Clarei Schumann. Până a ajunge la Hotel du Nord, unde se ţinea concertul, cei doi tineri se plimbă prin mica grădină din faţa hotelului. „L-am asaltat cu întrebări fără ca măcar să arunc o privire peste trăsăturile sale fine şi regulate, îşi aminteşte Elisabeta. Iar el mi-a răspuns cu răbdare la toate. Mi-a povestit despre misiunea sa dificilă şi despre ţara care devenise a lui.” O jumătate de oră mai târziu, Carol urcă în budoarul Elisabetei şi al mamei sale şi îi sărută mâna tinerei domnişoare. Aceasta îşi lipeşte buzele tremurânde de fruntea lui plecată. Şi el îşi dă seama că este acceptat ca logodnic. Şi, ca simbol al logodnei lor, Carol îi oferă Elisabetei o cruce din opal. „Nicio vorbă de iubire, niciun compliment nu s-a făcut în aceste ore, a căror semnificaţie avea să fie definitorie pentru întreaga mea existenţă.” Carol nu punea niciun sentiment în relaţie. La 16 octombrie are loc sărbătorirea oficială a logodnei la castelul Monrepos. Iar a doua zi principele Carol pleacă spre România. În aşteptarea plecării sale, Elisabeta priveşte albumul de fotografii din România, al lui Carol Popp de Szathmary, pe care i-l dăruise Carol cu dedicaţia: „Iubirea e răsplătită cu iubire. Înfăţişează-te poporului tău cu aceeaşi iubire, cu aceeaşi încredere cu care mi te-ai înfăţişat mie şi atunci nu va mai fi o singură inimă ce va bate din credinţă pentru tine ci milioane de inimi care se vor contopi cu a ta, iar eu mă voi socoti fericit, căci nu- mi aparţii doar mie. Un popor întreg are dreptul asupra ta, un popor întreg te contemplă cu încredere, cu speranţă şi-ţi va răsplăti iubirea cu iubire.” Un rezumat a ceea ce Carol n-o spunea, dar, iată, o gândea. La dineul ce a urmat logodnei, Carol le vorbeşte „de ţara aceea exotică devenită ţara sa, de întinsele ei câmpii, de munţii sălbatici, de ţăranii îmbrăcaţi din cap până în picioare în alb, de înfăţişarea lor gravă şi obiceiurile lor simple... L-am ascultat cu interes, uluită şi fericită...”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
