Nu stiu daca blogurile ocupa, pe zi ce trece, mai mult "spatiu", nu stiu ce spatiu ocupa, nu stiu cati citesc blogurile, de ce le citesc, cei ce scriu si le au de ce scriu si le au, dar, cu siguranta, fenomenul e interesant si merita atentie.
Oamenii se pun la calculator si scriu! Scriu despre ei, scriu despre altii, comenteaza stiri, carti, articole, emisiuni, intamplari, arta, istorie, geografie, demagogie, politica… ce sa mai, a dat strechea in spatiul imaginativ al omenirii! Ca romanul s-a nascut poet si ca nu e om sa nu fi scris o poezie nu mai e valabil aici, pentru ca blogurile ne vin de la americani, iar americanul nu e roman nascut poet, dar, om fiind, are obligatia creativa de-a fi scris minimum o poezie in viata sa, drept urmare, a inventat un blog, a pus-o pe blog (s-o vada si altii), iar a doua zi s-a trezit cu obligatia civica de-a mai scrie si alte poezii! Asemeni sarmanului Oedip, gasesc ca totul e bine!
Am tot intrat, astazi, pe bloguri, in intentia precisa de-a scrie despre unul. Sunt unii misogini care pretind ca le-ar trebui o suta de femei, stranse laolalta in una singura, care sa-i multumeasca! Faptul ca am intrat pe mai multe bloguri m-a zapacit definitiv! Am gasit, pe acolo, aceleasi pacate pe care le identific si la mine. Nevoia de a avea spatiu pentru mine, pentru desfasurarea coordonatelor mele, cotiturile prielnice vanitatilor mele, necesitatea de a insemna ceva, de a spune ceva (daca se poate, evident, memorabil si neaparat memorabil), nevoia nu de a exprima, ci de a ma exprima. Lucru care nu poate sa nu iste sentimentul sau perceptia pauperului! Intr-un fel, blogurile pot fi asemuite cu genurile epistolar si jurnal. Naratorii scriu, uneori cu lux de amanunte, alteori cu umor, despre ceea ce traiesc, observa, citesc, condamna etc. E lesne de inteles, asadar, de ce blogurile vedetelor sunt mult mai de interes, de ce sunt cele mai accesate. In fond, cine vrea sa stie ce simte, ce vrea, ce face un necunoscut?! Incerc, de cateva zile, sa intru pe blogul lui Mircea Badea, omul fiind un bun studiu de caz, dar, din motive necunoscute, Mircea Badea nu mai are blog sau, daca mai are, a gasit formula cifrata de a se adresa doar initiatilor in ale stiintei experimentate de el si degustate de altii pana la impartasire/impartasanie. Ma rog, daca Mircea Badea mai are blog, eu n-am mai ajuns la el sau cel putin n-am mai reusit pe caile cunoscute ale online-ului. De ce il cautam pe Mircea Badea ca autor pe blog? Pentru ca personajul e reprezentativ pe o anumita nisa, pentru ca are multi acoliti, admiratori, pentru ca blogul sau era, cand era, foarte citit, pentru ca, la fiecare noua postare, avea sute de comentarii… la fel de reprezentative ca "reprezentativitatea" autorului. Din pacate, nu pot sa scriu din amintiri, nu pot, pentru ca nu imi permit, altminteri, pot sa scriu si din imaginatie… cum facem toti toata ziua si nu ne judeca cineva. V-am mai spus, traim in cea mai frumoasa lume posibila si inca nu ne-am prins! Asta a fost o paranteza! Cu proxima ocazie cand reusesc sa gasesc blogul lui Mircea Badea, daca blogul acestuia mai poate fi gasit, fara formule metaforice sau cascadorii cifrate, voi incerca sa scriu, cu toata transparenta pe care mi-o permite logica, despre Mircea Badea ca autor de "scriitura" pe un suport electronic numit blog. Nu de alta, dar pastrez o amintire precisa (asta fiindca fenomenul ma amuza): de foarte multe ori, autorul povestea, sa zicem, despre o calatorie, iar fanii comentatori, cu sutele, comentau despre Basescu. Trebuie sa recunoastem ca fenomenul era amuzant; comentatorilor si cititorilor devotati prea putin le pasa pe unde calatorise adoratul autor, ei intrau pe blog pentru ofurile lor, regasite, dupa parerea lor si angoasele lor, in oful autorului. Nu puteai sa nu te intrebi:
http://veronicaacara.blogspot.com/2009/05/despre-bloguri.html
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
