Ziarul de Duminică

După 25 de ani/ de Ziarul de duminică

După 25 de ani/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

11.12.2014, 23:59 63

Ana Maria Roxana Grigore

Trecerea de la totalitarism la democraţie:

România şi Polonia

1989 - 1996

Editura Tritonic

Lucrarea de faţă, aflată la graniţa istoriei imediate cu politologia autentică, tratează în oglindă, prin metoda analizei comparate evenimentele din cele două state alese ca subiect. Sunt înfăţişate tipul fostului regim comunist, al modelului de dezvoltare economică, caracteristicile definitorii pentru societatea civilă a fiecărei ţări în parte, principalii actori implicaţi în tranziţie, societatea şi biserica, acţiunile protestatare de grup ale muncitorilor români, revolta minerilor din Valea Jiului, revolta muncitorilor din Braşov, amplele greve ale muncitorilor polonezi, sindicatul Solidaritatea. În lumina acestor consideraţii, natura regimului şi tipul de tranziţie se poate stabili o conexiune: natura regimului comunist (dictatorial sau doar autoritar) a determinat modul de succesiune la putere (negociere, demisie forţată, violenţă reciprocă stat-societate).

„Polonia şi România sunt două ţări aflate pe acelaşi continent, la o oarecare apropiere geografică, însă cu destine cât se poate de di­ferite, încă de la începutul secolului XX, între cele două au existat şi alte tipuri de apropiere: în politica externă, în chestiuni economice, alianţe politico-militare. România şi Polonia au fost de aceeaşi par­te a Cortinei de Fier, însă apropierea de momentul căderii acestei cortine a dat startul unor diferenţe care vor deveni în timp, şi chiar până în prezent, diferenţe ireconciliabile. Polonia a avut o traiecto­rie ascendentă, iar România una nu prea favorabilă.

Lucrarea de faţă abordează trecerea „De la totalitarism la de­mocraţie în România şi Polonia. 1985-1996”. Regimul politic exis­tent în România şi Polonia înainte de 1989 s-a caracterizat  printr-o presiune ideologică exercitată asupra intelectalităţii româneşti şi poloneze, cenzura, precum şi faptul că SUA erau considerate de către statele comuniste duşman – atitudine care făcea parte dintr-un cadru mai larg ce s-ar defini prin viziunea decadenţei sistemului şi înflorirea sistemului socialist.

România şi Polonia au avut de urmat un drum comun cu alte popoare din sud-estul european. Un drum pe care Polonia l-a urmat cu calm, cu chibzuinţă (au existat şi în Polonia mişcări, rebeliuni, fronturi, împărţiri prieten/inamic, însă la o privire de ansamblu, trecerea de la totalitarism la democraţie a fost una firească, urmând cursul evenimentelor, iar după anii de răscruce 1989/1990 atât de definitorii pentru moartea unui sistem şi naşterea altuia nou, sau revenirea la un sistem crezut mort – aici subiectul este discutabil), iar România l-a urmat în salturi, abrupt,  experimentând, eşuând, şi, ca opinie proprie, adâncindu-se şi mai mult în nisipurile mişcă­toare din care multe alte ţări s-au salvat singure. Motivele pentru acest curs al evenimentelor sunt varii, însă îmi permit să ma gân­desc că moştenirea şi tradiţia istorică, mentalităţile, deschiderea şi îngăduinţa faţă de nou, precum şi un anumit grad de civilizaţie şi cizelare individuală, au avut un cuvânt greu de spus în devenirea a ceea ce sunt astăzi Polonia şi România. Startul a fost acelaşi: crize, tensiuni, saturaţie, însă la finiş a ajuns doar o câştigătoare.

Ceea ce frapează la criza poloneză este amploarea: provocată, de o mişcare contestatară a muncitorilor, ea se extinde foarte ra­pid. Puterea îşi dă seama mai mult ca niciodată că pierde autorita­tea, încă din luna august 1980, conflictul de la şantierele navale din Gdarisk capătă o importanţă politică majoră. Puterea se vede silită să accepte concesii despre care nimeni nu ştie până unde pot merge. Intelectualii se alătură muncitorilor şi, în faţa sporirii incertitudini­lor, URSS dă semne de nerăbdare; primul secretar al partidului din ultimii zece ani, Edward Gierek, este schimbat cu un om al apara­tului de partid, Stanislaw Kania, complet depăşit de evenimente. în vreme ce la Moscova neliniştea creşte, în Polonia se dezvoltă feno­menul „sindicatelor libere” (ilegale în regimurile comuniste), înde­osebi Solidarnosc care în octombrie 1980 are deja patru milioane de membri ce-şi manifestă astfel opoziţia faţă de regimul comunist. 1980 va fi deci anul înfiinţării sindicatelor libere şi al începutului alianţei dintre intelectuali, muncitori şi biserică. În 1981, noul prim-secretar al partidului, Stanislaw Kania, încearcă să pună capăt deza­gregării sistemului printr-un acord cu Lech Walesa, a cărui popularitate în fruntea sindicatului Solidarnosc este enormă. Mişcările revendicative din Polonia vor da lovitura de graţie Uniunii Sovietice şi duopolului. Ele se desfăşoară în climatul mar­cat de revenirea Statelor Unite pe scena internaţională, odată cu alegerea lui Ronald Reagan şi cu dispariţia conducerii colective sovietice.

În România, Nicolae Ceauşescu, descumpănit de iniţiativele Moscovei, încearcă să-şi consolideze puterea accelerând politica de „sistematizare" care constă în distrugerea echilibrului socio-cultural existent şi înlocuirea lui cu o utopie ce tindea să unifice modul de viaţă urban cu cel rural. În acelaşi timp, el se angajează tot mai adânc în represiune şi închide graniţele. La acestea se adaugă o do­rinţă puternică de a scăpa de datoriile externe, pe care se încăpă­ţânează să le returneze punând populaţia ţării să facă ce au făcut şi strămoşii lor când turcii adunau birurile – să strângă cureaua. Dar o populaţie care îşi cumpără mâncare, haine şi încălţăminte pe cartele,  care nu are curent în timpul nopţii şi îşi pierde copiii în maternităţi pentru că regimul decide să facă economii la curent, o populaţie care vede că produsele industriei naţionale iau calea ex­portului şi care aşteaptă în zadar la cozi de la 4 dimineaţa la lapte, carne şi pâine, este o populaţie al cărei spirit este anihilat treptat-treptat. însă liderul de la Bucureşti a preferat să privească spre Casa Poporului care se înalţă pe ruinele vechiului Bucureşti şi să ignore ura care creştea în ochii românilor şi care se va focaliza în decem­brie 1989 în distrugerea unui sistem canceros.

Marea mişcare ce va duce la dezintegrarea sistemului sovie­tic din Europa a venit însă din Polonia.”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO