La împlinirea a 20 de ani de la înfiinţare, Editura Humanitas areeditat recent 20 de titluri ale unor importanţi autori români,din toate domeniile - filosofie, istoria religiilor, literatură,memorialistică etc. Alături de Mircea Eliade, Elisabeta Rizea,Petru Creţia, Alexandru Dragomir, Andrei Pleşu, Ioana Pârvulescu,Neagu Djuvara, Aniţa Nandriş-Cudla, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu,Horia-Roman Patapievici, Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu,Virgil Ierunca, Emil Cioran, Monica Lovinescu, Constantin Noica,Eugene Ionesco, Ana Blandiana, am avut bucuria să-l regăsesc înaceastă adevărată panoplie a Editurii Humanitas şi pe Pr. AndreiScrima (cu numele de autor André Scrima) şi cartea sa "Timpulrugului aprins"…
Este - în opinia multora şi a subsemnatului - cea mai importantălucrare care vorbeşte despre formidabila "mişcare" de la MănăstireaAntim petrecută taman în preajma şi în timpul începutuluiinstalării comunismului în România: reunind un grup depersonalităţi fără egal în acele vremuri din punct de vedere alpregătirii intelectuale şi teologice, interesate, totodată,existenţial, de rugăciunea isihastă. Cine vrea să înţeleagă ce aînsemnat din punct de vedere istoric, cultural, teologic, spiritualMişcarea "Rugul Aprins" trebuie să citească obligatoriu cartea luiAndrei Scrima. Este scrisă dinlăuntru, ca participant activ, suntdecriptate hermeneutic nenumărate gesturi şi simboluri. Iar nivelulcultural este, ca totdeauna în privinţa lui Andrei Scrima, unspectacol greu de imaginat în discursul practicat pe "piaţa"teologiei ortodoxe de la noi...
Pentru că despre "Rugul Aprins" am mai scris şi voi mai reveni,probabil, voi stărui în cele ce urmează asupra unui personaj -evocat în carte - ceva mai rar frecventat astăzi, sau, oricum,chiar dacă se studiază prin manuale şcolare, aş zice, tocmai deaceea, necunoscut: Antim Ivireanul, ctitorul mănăstirii dinBucureşti care-i poartă numele.
Pentru Mitropolitul Antim Ivireanul, monahul creştin ortodox -arhimandrit al Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol - AndreiScrima pare să aibă o simpatie specială. Este evocat primul drumcătre acest lăcaş de cult construit de Antim, ghid fiindu-i opersonalitate nu mai puţin excepţională: Anton Dumitriu. Făcândstudii de filosofie, matematică şi teologie la Universitatea dinBucureşti, Andrei Scrima a fost o scurtă vreme, înainte de a secălugări, asistent al marelui profesor de logică. Ulterior a avutşansa unei burse pentru un doctorat în… Vedanta, tocmai în India,reuşind să scape astfel la timp de tăvălugul represiunilorbolşevice - cum bine se ştie, toţi ceilalţi membri ai Mişcării"Rugul Aprins" au fost închişi. Revenit în anii '90 în ţară,refăcând vechi tresee, Andrei Scrima nu poate să nu-şi aminteascăprima vizită de la Antim, alături de Anton Dumitriu. Dar totul esteîncărcat de simbol şi de semnificaţii: "Nici un sanctuar, nici omănăstire sau edificiu-releu al sacrului nu se construieşte dinafară spre înăuntru; el ia fiinţă, originar, în nevăzutul dorinţeide Absolut. Numai după aceea trece în vizibil. A multiplicagloriola clădirilor, adesea goale de suflul primelor rânduiri, nuriscă oare să dea uitării adevărata materie a zidirii: pietrelevii? Pasivitatea - dacă nu mai grav - faţă de distrugereaprogramată, din anii '80, a vechilor aşezări de viaţă şi frumuseţeautentică să fi făcut şi ea parte din aceeaşi uitare aesenţialului? Antimul obligă la asemenea întrebări" (p. 130).
Hermeneutul Andrei Scrima gloseaza apoi pe seama hramuluiMănăstirii Antim: "În cazul acestui sanctuar, oarecum testamentar,alegerea hramului asuma cert, pentru figura singulară care a fostAntim Ivireanul, o semnificaţie «fără pereche». Ne îngăduim deci săinsistăm o clipă, cu atât mai mult cu cât termenul «TuturorSfinţilor» nu ţine, în primul rând, de evlavie, ci de o noimăriguroasă, deci de o anume cunoaştere - dezvăluită în scandarealiturgică a tradiţiei răsăritene, manifestată în rituri şicelebrări menite nu doar să fie oficiate, ci să poarte înţelegereaspre mai adânc" (p. 130). Este vorba de Duminica Tuturor Sfinţilor(următoare Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt) care marchează înviziunea lui Andrei Scrima "o nouă deschidere spre revărsareauniversală a Duhului, un fel de «Pleromă cosmică« fără deosebire de«rasă, naţionalitate, religie»" (p. 131).
Dar momentul de maximă tensiune hermeneutică în ceea ce-lpriveşte pe Antim vibrează din paginile dedicate unei descoperirifăcute alături de Sandu Tudor deasupra uşii de la intrarea înbiserica mănăstirii: "Am dat peste figura nebănuită a unui melc, înparte ieşit din cochilie, tinzând spre o stea (hexagramă) pe care ocuprinde între coarnele lui (ce poartă, cum se ştie, organelevăzului, ochii)" (p. 136). Fiind vorba despre un însemn heraldicpersonal, profesorul A. Scrima se întreabă: "Ne destăinuie el oare- discret sau chiar criptic, cum se cuvine - ceva din intimitateaspirituală a omului viu care a fost Antim Ivireanul?" (p. 137).
...Şi spectacolul hermeneutic izbucneşte precum un gheizer:suntem purtaţi din Celtiberia (Galicia) până în Tibet, prinBhagavad-Gita şi prin Evul Mediu occidental pentru a depistaînţelesurile melcului care "se integrează, evident, categorieinumite «scoică» (coquille), unde întâlnim şi instrumentul sonor,tot scoică - marină - la origine (conque)" (p. 137). Sau, după cene vorbeşte despre "scoica Sf. Iacob" şi despre rolul acesteia de"călăuză" pentru pelerinii care curgeau anual spre Santiago deCompostella, suntem transbordaţi în întâmpinarea unei mărturiipersonale: "Privindu-l atunci, deasupra porţii sanctuarului de laAntim, descopeream, la «gradul unu» al evidenţei, metafora graficăa chiliei monahului. Precum melcul, acesta îşi are locul propriu desălăşluire acolo unde spaţiul e pe de-a-tregul împlinit de prezenţasa fizică. Cu anumite subtile nuanţări însă, ce marchează diferenţesau introduc alte grade de interpretare. În reprezentarea voită dela Antim, chilia, precum scoica pentru melc e itinerantă, teînsoţeşte pretutindeni (spre deosebire de clădirea «sedentară» undeai petrecut noviciatul). Dacă, la început, monahul era «în chilie»,acum chilia s-a interiorizat: ea e «în monah»" (p. 139). Desigur,aceasta poate fi şi o mărturisire autobiografică a ctitorului,Antim Ivireanul - consideră A. Scrima, fulminant. Mărturisirecare, adăugăm noi, nu poate fi acceptată decât în sens profeticîntrucât blazonul era folosit de Antim cu ceva timp înainte de"sfârşitul pelerinajului său terestru".
Dar nuanţările hermeneutice ale lui Andrei Scrima continuă înacelaşi ritm: "coerenţa dialectică a simbolului astfel prezentatsugerează scandarea ritmului retragere («în tine însuţi») -apariţie («în afară»). Tema «regenerării», cu care melcul e asociatîn anumite culturi, se referă foarte probabil la această alternanţăasigurând ieşirea periodică din fluxul temporal» (p. 139). În fine,pelerinajul hermeneutic prin simbolistica melcului şi a cochilieinu poate ignora forma sa helicoidală ("pe care o întâlnim deja înhieroglifele egiptene") sau zenitul către care tinde asimptotic -suntem tentaţi să spunem - blazonul ivireanului, anume steaua acărei rapidă instrumentare heraldică duce la "«chintesenţacosmosului vizibil», «focul de taină al preschimbării fiinţei»,«îndrumător pe Calea Cerului»" (p. 140).
Iar mărturia personală stăruie, năucitor, cu exprimarea unuisplendid paradox (apofatic): "de-a lungul unui drum pe care«găsirea» preceda adesea «căutarea», ni s-a dezvăluit atunci, latimpul său, surprinzătoarea sensibilitate heraldică a lui AntimIvireanul. Culminând cu ceea ce am fi ispitiţi să considerăm loculrealizării sale depline: o stemă heraldică personală" (p. 140).
În cel din urmă pasaj autorul face referire la actul numit (pescurt) "Învăţături pentru aşezământul cinstitei mânăstiri a TuturorSfinţilor", certificatul de naştere al ctitoriei a cărei zidireîncepea în 24 aprilie 1713. Prilej pentru A. Scrima - el însuşicălugăr pelerin prin mai multe civilizaţii şi culturi - să seîntrebe: "Suntem invitaţi oare să scrutăm sub această formă ceea ceam putea numi «criptograma ctitoriei», «cheia» unui destinpresimţit?" (p. 141).
Oricum, apetitul lui Antim pentru heraldică merită aprofundat,consideră profesorul Andrei Scrima, aplecându-se în continuareasupra desenului în peniţă al cochiliei-spirală regăsite pedocumentul sus-amintit. Spirala trimite la căutarea Centrului: caretrebuie descifrat în cheie creştină "fie ca origine, fie ca loc deîmplinire al itinerariului contemplativ. Tradiţia răsăriteană - darnu numai ea - vorbeşte despre acest loc ca despre «locul inimii».De acolo începe ascensiunea interioară, care consumă mai degrabădecât parcurge «spaţiul», pentru a irumpe finalmente în orbelestelare. Ctitorul ivirean alege în consecinţă steaua net figurată,simbol geometric pentru coniunctio oppositorum" (p. 143).
De ce am reluat atât de amănunţit - dar fără a-l putea nicidecumepuiza - acest spectacol? Pentru a arăta că poţi să-ţi păstrezifoarte ferm angajamentele creştin-ortodoxe fiind, totodată, ancoratîn marea cultură universală. Căci Andrei Scrima este unul dintrepuţinii români care par a se simţi acasă şi în India (unde astudiat câţiva ani) şi în spaţiul arab (a predat ca profesor înLiban) şi în Occident (ortodox & catolic). Sau, cum noteazăAndrei Pleşu în prefaţa volumului "Timpul rugului aprins" (îngrijitde Anca Manolescu): "Un creştin autentic, sigur de calea sa, aredreptul să citeze hadith-urile Profetului, fără ca, prin aceasta,să-şi piardă sufletul..." (p. 16). Lucru miraculos, uşor şi imensde greu totodată, căci nu-i este accesibil chiar oricărui muritor.Personal, am întâlnit rareori creştini autentici din aceastăspecie. Va trebui să ajungi să trăieşti pe viu ceea ce arată AndreiScrima în meditaţiile sale dedicate lui Antim Ivireanul (vezi p.143), fiind vorba despre un proces de "comunicare vie şi limpede alumilor în sfârşit deschise una alteia. Drumul cel mai scurt întreinimi, întrezăream atunci, trece prin stele..."
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la GuraHumorului, Bucovina) are o licenţă în filosofie (UniversitateaBucureşti) şi un master în antropologia spaţiului sacru(Universitatea de Arhitectură ''Ion Mincu''). Este doctorand alUniversităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temăinterdisciplinară în care continuă studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor deistorie a religiilor în învăţământul preuniversitar. A susţinut obogată activitate în presă: studii, articole, eseuri, recenzii,proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale, revisteculturale şi cu profil spiritual -, producator şi realizator deemisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziunicentrale. În ultimii ani a fost editorialist şi editor coordonator(departamentul cultură-religie) la ziarul ''Adevărul'' siredactor-şef al revistei ''Adevărul literar şi artistic''; ulteriora fost senior editor la agenţia de presă ''NewsIn'', coordonânddepartamentele de cultură-religie şi media-publicitate. Actualmentesemnează o rubrică săptămânală în suplimentul ''Aldine'' alziarului ''România liberă'' şi predă istoria religiilor laUniversitatea Bucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
