Caută doar în titlu
Ziarul de Duminică

Dragostea în vremea dictaturii/ de Elisabeta Lăsconi

În anii ’70 - ’80, când proza sud-americană cu realismul ei magic acapara lumea, citeam uluiţi romanele despre dictaturi şi dictatori, semnate de Gabriel García Márquez, Roa Bastos şi Alejo Carpentier. Aproape că se vedea un fel de program în evoluţia fiecărui unui mare scriitor sud-american, care se simţea obligat artistic şi moral să scrie despre dictatură. Deşi era vorba despre dictaturi de dreapta, asemănările cu viaţa românilor începeau să stârnească fiori, iar ce-a urmat dovedea că dictaturile, fie ele instaurate de junte militare sau de revoluţii roşii au puncte de întâlnire.

După aproape jumătate de secol, mulţi credeau că formula unui asemenea succes s-a epuizat, în schimb, realismul magic a proliferat pe planetă – Mo Yan, nobelizatul din 2012 a fost prezentat pentru încadrare într-o familie spirituală drept „Gabriel García Márquez al Chinei”. Mai mult, chiar în 1982, când Gabriel García Márquez primea Premiul Nobel pentru literatură, debuta Isabel Allende cu romanul Casa spiritelor ce dădea o strălucire nouă realismului magic.

În 1984, publică Despre dragoste şi umbră, iar în 1994, romanul are parte de o ecranizare spectaculoasă, cu Antonio Banderas şi Jennifer Connelly în rolurile principale, explorând ce înseamnă dragostea în vremea dictaturii. Ambele romane, şi Casa spiritelor şi Despre dragoste şi umbră, dovedeau ambiţia scriitoarei care se încumeta să atace formule consacrate, riscând eşecul sau epigonismul. Şirul de cărţi ce au urmat au dovedit că scriitoarea îşi căuta şi alte formule, una fundamental autobiografică şi se aventura în zona romanului istoric, ajungând să cocheteze şi cu thrillerul.

Romanul relatează o poveste de iubire între doi oameni din lumi diferite: Irene Beltrán provine dintr-o familie burgheză, a cărei prosperitate a parcurs suişuri şi coborâşuri, lucrează în presă cu o mare pasiune, pe când Francisco Leal vine dintr-o familie originară din Spania, care a cunoscut drama Războiului Civil, fuga în Franţa, exilul pe alt continent. Irene Beltrán are un logodnic cu o carieră spectaculoasă de ofiţer, Francisco Leal este angajat în secret în lupta împotriva dictaturii. Cei doi colaborează, căci Francisco Leal este fotograf şi o însoţeşte pe Irene Beltrán, când are un subiect ieşit din comun.

Un asemenea subiect îl oferă cazul Evangelinei Ranquilea, o adolescentă suferind de crize stranii, la ore fixe, asemănătoarea epilepsiei, în jurul căreia încep să se adune toţi mai mulţi martori, ajungând să creadă că are puteri tămăduitoare. Evangelina însăşi are propria ei poveste miraculoasă, căci este copil schimbat la naştere din neglijenţa medicilor, şi rămas aşa datorită încăpăţânării aceloraşi medici. Are altă înfăţişare faţă de ceilalţi fraţi, frumuseţea ei tulbură tot, provocând o atracţie aproape incestuoasă din partea unuia dintre fraţi.

Dar un episod declanşează drama: când toţi aşteptau obişnuita criză a Evangelinei de la amiază, îşi face apariţia un pluton militar, din care făcea parte şi fratele ei, locotenentul fiind hotărât să rezolve problema care le dădea atâta bătaie de cap tuturor. Doar că fata cu puterile ei neobişnuite îl face zob, umilindu-l în faţa soldaţilor şi a sătenilor şi a celor doi, jurnalistă şi fotograf. De aici începe lanţul de evenimente, căci locotenentul nu poate uita cele îndurate, Evangelina este ridicată de acasă şi apoi dispare pentru totdeauna iar Irene Beltrán şi Francisco Leal încep o anchetă şi căutări care-i duc la locurile unde militarii făceau să dispară victiemele dictaturii. Dragostea lor se confruntă cu tot ce înseamnă un regim represiv.

Cei doi îndrăgostiţi pendulează între case şi clase diferite: în casa lor, mama Irenei Beltrán a întemeiat un azil „Vrerea Domnului”, în care bătrânii senili îşi trăiesc ultimele iluzii, casa Leal, de intelectuali cu idei şi plini de vervă şi de iubire, gospodăria de la ţară cu ritmurile muncii şi rutina vieţii cotidiene. Dar peste toate pluteşte teroarea instaurată de junta militară a generalului Augusto Pinochet, o lume sufocată, din care cei doi îndrăgostiţi reuşesc să evadeze. Povestea de iubire şi teroarea unei dictaturi dau dimensiune dublă romanului, încântând pe cititorii şi mai ales cititoarele de intrigi pasionante, convingând totodată pe cititorii care caută dincolo de poveste o miză profundă că se află în faţa unei mărturii zguduitoare despre dictatura lui Augusto Pinochet.

 

Isabel Allende, Despre dragoste şi umbră, traducere din limba spaniolă de Cornelia Rădulescu, Editura Humanitas fiction, 2015, 256 pag.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.