Radu Paraschivescu – Cum gândesc politicienii (cum? gândesc politicienii?!) Catalog de perle. Editura Humanitas
Radu Paraschivescu a publicat până acum patru volume de enunţuri brambura: Fie-ne tranziţia uşoară (2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea (2007), Muşte pe parbrizul vieţii (2014) şi Noi vorbim, nu gândim (2015). Fiecare dintre ele a fost de fapt o colecţie de derapaje – de expresie, însă de multe ori şi de gândire. Iar afişul fiecărei colecţii a fost ţinut în general de aceiaşi actanţi din arena ptiblică; oameni de afaceri, actori, cântăreţi, sportivi (cu precădere fotbalişti), politicieni, realiza-toii de emisiuni TV, fotomodele, crainici de ştiri, vedete din ciupercăria tabloidă, directori de ziare şi de reviste, poliţişti, avocaţi etc. Cititorii s-au convins, cu fiecare volum, că rostirea de năzbâtii e democratică şi nu ţine cont de vârstă sau de meserie, de opţiunile politice sau confesionale.
„Volumul de faţă se ocupă exclusiv de aportul politicienilor la fondul naţional de inepţii şi aberaţii. Am bănuit din capul lotului că se putea strânge destul material pentru o asemenea carte doar din recolta culeasă de pe ogorul politic. Am bănuit de mult, încă de la primele apariţii ale unor politicieni incapabili să-şi pună de acord creierul şi gura. Nu le dau numele în clipa asta, le veţi găsi oricum în paginile cărţii. Şi totuşi, ce-i diferenţiază pe politicieni de restul categoriilor prezente în culegerile de aşa-zise perle? Prin ce se deosebeşte politicianul de manelist, de jandarm, de jucătorul de fotbal sau de vampa tabloidă ieşită la vânătoare de portofele mai mult sau mai puţin interlope? De ce merită doar politicienii un volum separat, nu şi moderatorii de emisiuni TV, cântăreţii de muzică populara, crainicii de ştiri, directorii de bancă sau asistentele emisiunilor de rigolă nocturnă?
Răspunsul e simplu şi precis: fiindcă politicienii sunt oameni pe care i-am ales cu mâna noastră şi care acţionează - cel puţin teoretic - în folosul nostru. Munca lor ne influenţează în mod direct, viaţa. Preşedintele, senatorul, deputatul şi primarul sunt în funcţie fiindcă i-am trimis acolo, fiindcă am făcut în ei o investiţie de încredere şi speranţă. Prin urmare, e normal să ne intereseze cum se comportă aceşti oameni mai cu seamă după ce ne-au obţinut votul. Insă la fel de firească este preocuparea pentru felul în care gândesc oamenii ăştia, câtă vreme comportamentul este rezultatul direct al unor mecanisme cerebrale. (...)
Cum gândesc politicienii? De multe ori, aşa cum vorbesc. Adică şleampăt, confuz, îngălat. Iar dacă vorbirea reflectă procesele mintale, situaţia bate spre dramatic. Pleonasmele, dezacordurile şi anacoluturile duc o luptă crâncenă pentru supremaţie în exprimarea multor politicieni. Or fi ei aleşi, dar vorbirea lor e foarte rar aleasă. Metaforita unora, confuziile de termeni ale altora şi în general nivelul scăzut al celor mai mulţi ar trebui să-i facă pe alegători ceva mai circumspecţi. Din păcate, unii alegători par mai departe sclavii burţii pline şi ai vorbei goale. Peţiţi
cu o pungă cu alimente şi duşi cu preşul promisiunilor deşarte, ei girează pentru a doua, a treia sau a patra oară oameni compuşi din corigente: la conţinut, la competenţă, la maniere şi la exprimare. Noţiunea de stil dispare fără urmă. Ciclul electoral se reia sub semnul farsei şi al frustrării. Tragicomedia alegerilor readuce la putere tot mai puţine personalităţi şi tot mai multe pcrsonulităţi Iar când politicianul se ştie impotent intelectual sau incapabil de acţiuni eficiente, arma cea mai la îndemână este patriotismul sforăitor, stropii cu lacrimi, mujdei şi şpriţ. Mai ales că e atât de uşor să le inculci celor mulţi şi neinformaţi ideea că ţara e sub asediu şi împresurată de duşmani lacomi, care vor ciozvârte din ea.”
După aceste ditirambe, urmează două sute de pagini de perle despre toate subiectele imaginabile.
Categoric de citit. Şi de reflectat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
