Cu ceva mai mult de zece ani în urmă apărea la Editura Polirom acest miniroman al scriitorului italian Alessandro Baricco, „Mătase”*). Cartea s-a epuizat în scurt timp, în mod cert va fi contribuit la acest fapt şi ecranizarea din 2007 cu Michael Pitt, Keira Knightley, Alfred Molina, Sei Ashina şi Koji Yakusho în rolurile principale. Aceeaşi traducere este reluată acum în colecţia „Raftul Denisei”. Alessandro Baricco, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori italieni contemporani, s-a născut la Torino în 1958, a studiat filozofia şi pianul, a publicat două volume de eseuri despre muzică, a scris o vreme cronici pentru La Repubblica şi La Stampa, iar primul roman i-a apărut în 1991, Castele de mânie, pentru care a primit Premio Campiello şi Prix Medicis Etranger (1995). Mătase a apărut în 1996 şi a fost tradus în alte peste treizeci de limbi.
Un roman superb, tulburător, un tur de forţă stilistic, cu o structură aproape muzicală, un roman în care aproape totul se sugerează, e diafan şi uşor ca mătasea, iar eroul, cum nu se întâmplă în prea multe cărţi, rămâne până la sfârşit aproape un spectator al propriei vieţi. Povestea se petrece la jumătatea veacului al XIX-lea şi are în centru o comunitate din sudul Franţei care trăia din creşterea viermilor de mătase. Când izbucneşte o molimă care distruge toate ouăle, unul dintre crescători este trimis să cumpere alţii în Japonia, singura ţară nelovită de flagel. Doar că, în acea vreme, Japonia era un imperiu izolat, fără nicio legătură cu restul lumii. După peripeţii, eroul nostru ajunge în Ţara Soarelui Răsare, cumpără doritele ouă de viermi de mătase, dar întâlneşte şi o femeie care îi schimbă viaţa, chiar dacă nu-i vorbeşte niciodată, doar îl priveşte. Face această călătorie câţiva ani la rând. Treptat, romanul devine unul al unui triunghi conjugal straniu, delicat şi înşelător, pentru că nimic nu e explicit, ci totul sugerat, ca într-un haiku. Există la un moment dat o frază care aproape explică totul: „Nu existau porţi, şi pe pereţii de hârtie apăreau şi dispăreau umbre care nu iscau niciun zgomot. Părea că viaţa însăşi fugise de acolo: numele potrivit pentru tot ce se întâmpla era: teatru.“ Şi mai departe: „Se întinse, închise ochii şi medită la marea volieră, amanetul nebunesc al iubirii. Îi acoperiră ochii cu o pânză udă. Nu se mai întâmplase niciodată până atunci. Instinctiv, vru să o smulgă, dar o mână îi prinse mâna şi i-o reţinu. (…) Simţi uşor un val de mătase coborând asupra lui. Şi mâinile unei femei – ale unei femei – care-l ştergeau, mângâindu-i pielea peste tot: mâinile acelea şi ţesătura urzită din neant. Nu se mişcă nici măcar o dată, nici când simţi mâinile urcând de pe spate spre gât şi degetele – mătasea şi degetele – suind până la buzele lui şi atingându-le, o singură dată, lent, şi dispărând.“
Toată acţiunea romanului se concentrează pe această pendulare a eroului între dragostea concretă a soţiei şi iluzia din Japonia, un erou incapabil să descifreze. Un miniroman este extrem de senzual, cu propoziţii scurte, pline de aluzii, care lasă cititorul să plutească pe gânduri.
*) Alessandro Baricco – Mătase, Editura Humanitas fiction. Traducere din italiană de Adrian Popescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
