Acum cateva zile, in ambele sali ale Galeriei "Caminul Artei", patruzeci si mai bine de sculptori bucuresteni contemporani au dezvaluit publicului, cu eleganta si fireasca parcimonie, cate ceva din tainita atelierului lor de creatie.
Un salon, periodic consacrat laboratorului intim al sculptorilor, este o idee mai veche, sporadic implinita, la care, cu aproape doua decenii in urma, am fost entuziast si frenetic initiator, alaturi de un tanar pe atunci grafician si prieten apropiat Iuri Isar, ce mi-a sarit in ajutor la anevoioasa misiune de "culegere" a materialului expozabil de prin atelierele artistilor sculptori. Care, dus cum se stie, sunt cam zgarciti indeobste in a-si deconspira ascunzisurile framantarilor artistice. Dificultatea organizarii unui asemenea salon si atitudinea rezervata a potentialilor participanti au rarefiat drastic si elanul curatorial ulterior. Asa incat, astazi, redesteptarea unei astfel de initiative, preluata de cativa mai tineri membri ai breslei sculptorilor si concretizata in timp record la amintita galerie din inima Bucurestilor, o consider a fi prin ea insasi o performanta si un veritabil eveniment in debutul autumnal al noii stagiuni expozitionale. El se inscrie, ca valoare si reprezentativitate, intr-o sugestiva complementaritate si coerenta a motivatiilor estetice si pedagogice cu traditionalele de acum saloane ale "sculpturii mici"!
Impresia de ansamblu a acestui salon, in spectaculozitatea variabilelor stilistice si tehnice pe care ni le releva cu darnicie si cuceritate franchete, este una care pare sa intrupeze exemplar si convingator o reflectie a unui distins carturar si arhitect autohton (G.M. Cantacuzino) de la inceputul secolului trecut: "Daca pictura intruchipeaza visul, pe o scara a evaluarii idealurilor noastre - spunea el -, atunci desenul e Cugetare!"
Nu intamplator, in devenirea unui sculptor, vocatia sever testata a aptitudinii de a desena este hotaratoare. Desenul unui sculptor are pregnanta si concizia substantiala a ideii! Din acest zvacnet al impulsului plamaduitor, conceptualizat in ductul precis si sugestiv al liniei, germineaza forma ulterioara a operei sculpturale. Suflul vital al Formei ce va fi salasluieste aici, in voluta subtil si expresiv coregrafiata bidimensional a liniei si estompei. Celelalte - materialitatile, modelajul, tehnicile de fasonare sau turnare, finisajul - se constituie in elemente ce dau corporalitate si aura sensibila inefabilei "poetici" a visarii initiatice si plasmuitoare a artistului sculptor.
Astfel se cuvin descifrate cele aproape 60 de mostre desenate si extrase din atelierul sculptorilor, pe care le-am contemplat la "Caminul Artei" zilele trecute. Un recital de virtuozitate profesionala, un regal de fervoare meditativa, un model de energie proiectiva si de tensiune creativa, la care protagonistii au evitat orice orgoliu sau frison ierarhizant.
Intre acesti "egali intru maiestrie", care ne-au ingaduit sa ne furisam in "luminisul lor de visare poetica", indraznesc totusi cateva distinctii, absolut subiective si aleatorii: Elena Hariga, Gh. Zaharia, Mircea Enache, Simion Moldovan, Dinu Radulescu, Mircea Roman, Sava Stoianov, Al. Nancu, Nicu Stoica, Vlad Ciobanu, Al. Grosu, M. Istudor, Nic. Bandarau, Ioan Medrut, C. Marzea, Iliescu-Calinesti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
