Un celebru verset coranic proclama: "Dumnezeu este lumina cerurilor si a pamantului! Lumina Sa este asemenea unei firide unde se afla o lampa" (XXIV/35). Firida sau nisa, numita mihrab, se regaseste in arhitectura oricarei moschei si este elementul cel mai important al acesteia. Ea indica directia spre Mecca, orasul sfant al musulmanilor, locul spre care se indreapta credinciosul in timpul rugaciunii rituale. Transpusa in plan bidimensional, forma acestei nise este figurata pe un mare numar de covoare orientale lucrate, in intreaga lume islamica, in ateliere de curte sau in gospodarii satesti, in tabere ale nomazilor sau in manufacturi urbane. Unele dintre aceste covoare au servit efectiv pentru delimitarea unui spatiu pur, necesar savarsirii rugaciunii, altele au fost destinate exclusiv comertului, fiind apreciate pentru calitatile lor artistice si tehnice. Diferenta nu este usor de facut intre cele doua categorii, toate avand aceeasi compozitie cu arc, astfel incat interpretarea motivelor impune prudenta. In unele cazuri, ele pot fi citite in cheie religioasa, facandu-se apel la texte coranice sau la imaginarul popular.
O alta perspectiva o ofera cercetatorului abordarea compozitiei covoarelor de rugaciune ca imagini ale moscheii in ansamblu sau ale unor detalii ale acesteia: portalul fatadei, creneluri, bazinul pentru ablutiuni, instalatia de apa numita salsabil.
Potrivit unei interpretari foarte raspandite, covoarele cu arc ar evoca poarta paradisului, mai cu seama atunci cand in centrul compozitiei este figurat un arbore sau un vas cu flori, posibila evocare a arborelui vietii. De fapt, aproape orice covor oriental poate fi vazut ca o reprezentare a gradinii, uneori in varianta ei persana, numita chahar-bagh si, in consecinta, ca o trimitere la ideea de paradis, conceput in lumea islamica tot ca o gradina. Intreaga arta islamica, de altfel, cultiva bogatia decorativa, stralucirea culorii, dar si ordinea geometrica, trasaturi care traduc reactia la un mediu arid, ostil, si, in acelasi timp, nazuinta spre locul harazit celor ce se tem de Dumnezeu, gradina cea larga cat cerurile si pamantul (III/133), in care se afla rauri de apa care nu se strica, rauri de lapte cu gust neschimbator, rauri de vin intru desfatarea celor care-l beau, rauri de miere curata si fructe de tot soiul (XLVII/ 15) versiunea in limba romana a textului ii apartine lui George Grigore - Coranul, Ed. Kriterion, Bucuresti, 2000) .
*) Covoare orientale din colectia Muzeului National de Arta al Romaniei, expozitie organizata de Mircea Dunca, sectia de arta orientala, decembrie 2006 - martie 2007, salile Kretzulescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
