Ziarul de Duminică

De ce a scris James Joyce Finnegans Wake?/ de C. George Sandulescu & Lidia Vianu

Galerie foto

Galerie foto

Autor: C. George Sandulescu, Lidia Vianu

09.01.2014, 23:45 52

Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din Bucureşti, The British Council, Institutul Cultural Român şi Ambasada Republicii Irlanda, anunţǎ publicarea  volumelor Joyce Lexicography. Volumele 58-76. A Lexicon of Finnegans Wake: Boldereff’s Glosses Linearized. Editate de C. George Sandulescu şi redactate de Lidia Vianu.

 

La început de an 2014, Contemporary Literature Press îşi continuă seria lexicografică James Joyce deschisă în noiembrie 2011. Publicăm acum 19 volume care contextualizează şi linearizează partea a doua a cărţii Reading Finnegans Wake, publicată de Frances Boldereff încă din anul 1959. Ne concentrăm asupra numelor de persoane, locuri şi incidente pe care autoarea le identifică repetat în ultimul text scris de Joyce: HCE, Dear Dirty Dublin, Jonathan Swift şi Stella, Chapelizod, 1132, Finn MacCool...

Boldereff anunţă din prefaţă că nu caută decât „cuvintele legate de Irlanda”, cuvintele care definesc o „identitate irlandeză”. Ea declară de la bun început că nu caută alte „înţelesuri” în Joyce, şi încheie cu explicaţia următoare: „Joyce nu a scris o istorie ori un manual; el şi-a comunicat afecţiunea reală pentru ţara sa.”

Frances Boldereff consideră că Finnegans Wake este o evocare afectivă a Irlandei: ea se foloseşte, aşadar, de spiritul irlandez pentru a pătrunde în textul lui Joyce.

Alegerea Irlandei este fără îndoială o idee bună.

Explicaţia acestei alegeri, însă, nu o duce pe autoare prea departe.

Studii critice despre ultima carte scrisă de Joyce au început să apară la doar câţiva ani după moartea lui. CLP a prelucrat pe rând pentru cititorii ei informaţii din volumele cele mai importante:

În 1944, Joseph Campbell şi Henry Morton Robinson publică A Skeleton Key to Finnegans Wake. Anul 1959 aduce 4 cărţi simultan: Boldereff, James Atherton cu Study of Literary Allusions, Matthew Hodgart and Mabel Worthington cu Song şi viaţa lui Joyce scrisă de Richard Ellmann. În 1962 şi 1963, Clive Hart publică Structure and Motif şi A Concordance to Finnegans Wake. După anul 1965 a urmat o explozie de Lexicoane: dintre lexicografi, Dounia Bunis Christiani publică Scandinavian Elements (1965), Helmut Bonheim termină Lexicon of the German (1967). Adaline Glasheen alcătuieşte un Census al personajelor (1977). În 1978, Louis Mink publică Gazetteer. Boldereff a descoperit un lucru esenţial, chiar dacă nu a mers cu concluziile suficient de departe: în ciuda dorinţei aprinse a lui Joyce de a fi cetăţean al lumii întregi şi de a-i cunoaşte toate limbile, Irlanda a rămas până la moarte spaţiul lui definitoriu. Irlanda a fost  refrenul obsedant al vieţii lui interioare şi, implicit, al scrisului lui. Nu s-a eliberat de ea niciodată, indiferent în ce spaţiu s-ar fi aflat, deşi a părăsit-o de foarte tânăr.

Acesta este motivul pentru care publicăm în context prelucrarea linearizată a părţii a doua din cartea lui Frances Boldereff: ea indică o direcţie de cercetare importantă. Obsesiile unui scriitor spun multe despre opera lui. Speranţa noastră este că, împreună cu celelate volume ale seriei, şi această nouă carte îl va ajuta pe cititor să se întrebe cu folos: De ce a scris James Joyce Finnegans Wake?

                                                    

Joyce Lexicography. Volumele 58-76. Boldereff’s Glosses Linearized, editate de C. George Sandulescu & redactate de Lidia Vianu, s-au lansat la 7 ianuarie 2014 şi  ele pot fi consultate şi descărcate din acest moment la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/FW-lexicography-boldereff-linearized.html

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO