Ziarul de Duminică

Dansul Victoriei/ de Stelian Ţurlea

Premiul Planeta este cea mai relevantă distincţie literară spaniolă. Scriitorul Antonio Skármeta l-a obţinut în anul 2003, pentru romanul "Dansul Victoriei". Skármeta este scriitor, regizor, om de televiziune. S-a născut în 1940, a studiat filosofia la Universitatea din Chile. Şi-a părăsit ţara în 1973, după lovitura de stat a lui Pinochet, trăind timp de un an în Argentina, iar apoi s-a mutat la Berlin. A fost profesor de tehnică narativă la Universitatea din Chile. A tradus din autori precum Francis Scott Fitzgerald şi Jack Kerouac. Astăzi este ambasadorul republicii Chile în Germania. Şi-a câştigat faima internaţională în 1986 cu "Ardiente paciencia", roman devenit celebru sub numele de "Poştaşul lui Neruda", ecranizat în 1994, într-o coproducţie franco-italo-belgiană, cu Philippe Noiret într-unul dintre rolurile principale, un film care a devenit cel mai vizionat film străin în Statele Unite. Un roman după care s-a făcut şi o operă, cu Placido Domingo în rolul lui Neruda, la Opera din Los Angeles, în 2010. Romanul a fost tradus şi la noi, la Editura RAO, de Ileana Scipione. Vorbind despre romanele sale, Antonio Skármeta declara că, spre deosebire de Garcia Marquez şi Cortazar, preferă să scrie o literatură mai realistă, în care când cineva moare, moare de-a binelea.

Cam aşa se întâmplă şi în romanul premiat "Dansul Victoriei". Şi după acest roman s-a turnat un film de succes, "El baile de la victoria" / "Dansul victoriei", în regia lui Fernando Trueba, cu Ricardo Darín, Abel Ayala şi Miranda Bodenhofer în rolurile principale, film prezentat anul trecut la Institutului Cervantes din Bucureşti. Acţiunea se petrece tot în Chile, după dictatura lui Pinochet, când traumele se văd în continuare în întreaga societate - copii ai căror părinţi s-au numărat printre dispăruţii fără urmă, torţionari care încă mai încearcă să-şi ascundă urmele.

Odată cu instalarea democraţiei, preşedintele chilian decretează amnistie generală pentru toţi cei închişi pentru delicte fără vărsare de sânge. Printre cei amnistiaţi se află tânărul Ángel Santiago, închis pentru că furase un cal, şi veteranul Vergara Grey, un faimos spărgător de seifuri. Vârstnicul Vergara Grey vrea să se retragă şi nu visează decât să fie împreună cu familia sa din nou. Tânărul Angel vrea să se răzbune pe şeful închisorii care îi instigase pe deţinuţi şi participase la violul său colectiv şi cumplit. Mai vrea să dea marea lovitură a vieţii sale, după un plan "genial" pus la cale de un deţinut care n-a avut norocul amnistierii. Visele amândurora se fac pulbere când apare adolescenta Victoria, exmatriculată din şcoală pentru absenţe fără rost, dar care vrea să ajungă balerină şi să danseze pe scena teatrului Muncipal din Santiago de Chile. Între cei doi tineri se naşte o emoţionantă poveste de iubire. Fireşte, acţiunea se complică, pe urmele tânărului e trimis un asasin profesionist care îşi îndeplineşte misiunea, nu intrăm în amănunte.

Dar există în acest roman o scenă demnă de toate romanele sud-americane şi care cu certitudine va fi contribuit la premierea romanului. Cei doi foşti deţinuţi pun mâna pe teatrul Municipal, printr-o acţiune de comando, cu ajutorul carabineirilor, şi fac în aşa fel încât Victoria să danseze pe scena visată, iar un celebru critic muzical să asiste, alături de o mână de oameni, la dans, şi să publice o cronică în ziarul său de prestigiu. Grandios de-a dreptul. Marea lovitură care urmează aproape că nu mai contează.

AntonioSkármeta - Dansul Victoriei. Editura RAO. Traducere de Alexandra Zachia

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.