Decenii de-a randul, a fost instanta morala in persoana, tunand si fulgerand impotriva celor pe care, aflati cumva in atingere cu cei doisprezece ani de ciuma bruna si purtand pe frunte, asadar, in ochii lui, un stigmat de nesters, ii socotea compromisi pe vecie, nedemni sa se mai arate vreodata in viata publica. Nu le acorda nici o circumstanta atenuanta, nu le accepta nici o scuza pentru abdicarea de atunci - nici teroarea neagra, nici varsta necoapta, nici isteria generalizata, in stare sa suceasca mintile, nici cenusa remuscarilor tarzii asternuta pe crestet - nu, traise si el acele vremuri cumplite si, ca unul fara pata, se socotea in drept si chiar dator sa arunce prima piatra.
Drept tinta nu si-a ales pe fitecine, plevusca marunta, ci mai ales figuri de mare calibru, cu maxim efect de publicitate. De pilda, in scrisoarea deschisa, publicata in Frankfurter Allgemeine Zeitung la 1 decembrie 1966, in preajma alegerii lui Kurt Georg Kiesinger drept cancelar federal: "Cum sa-i comemoram pe luptatorii torturati si ucisi ai rezistentei, pe mortii de la Auschwitz si Treblinka, cand dumneavoastra, colaboratorul de atunci, cutezati a stabili, acum si aici, directivele politicii?" Kiesinger, intre 1933 si 1945 membru al partidului national-socialist si timp de cinci ani functionar in ministerul de externe nazist, fusese totusi absolvit oficial in 1948 de invinuirea de colaborare si a ajuns apoi unul dintre cei mai straluciti politicieni ai Republicii Federale Germane, cu toate ca trecutul sau i-a adus repetate reprosuri si din partea altora.
In acelasi mod s-a ilustrat eroul nostru, protestand cu inversunare, intr-o cuvantare tinuta la 6 mai 1985, impotriva vizitei comune a cancelarului Helmut Kohl si a presedintelui Ronald Reagan la cimitirul militar din Bitburg, unde sunt ingropati si combatanti din Waffen-SS: "Ne ingaduim in prezent un cancelar, caruia nevinovatia, daca nu incarnata, ii este innascuta. (...) Dar ce relevanta au asigurarile repetate cum ca majoritatea covarsitoare a poporului german n-a stiut nimic despre camerele de gazare, exterminarea in masa, despre genocid? Aceasta necunoastere nu achita. Ea e din proprie vina, de vreme ce zisa majoritate stia prea bine ca existau lagare de concentrare si cine-si avea locul acolo: de pilda rosii si bineinteles evreii. (...) Toti stiau, puteau sti, ar fi trebuit sa stie." Cum lui Kohl, nascut fiind in 1930, nu i se putea pune in carca vreo colaborare, se face aici aluzie la o cuvantare a acestuia, tinuta la 24 ianuarie 1984 in fata Knesset-ului israelian, si care incepea cu fraza: "Vorbesc in fata dumneavoastra ca unul care in timpul nazismului nu avea cum sa dobandeasca vreo vina, intrucat a avut gratia de a se fi nascut tarziu si norocul unei case parintesti aparte." Expresia "die Gnade der spaten Geburt" ("gratia de a se fi nascut tarziu") este de atunci foarte des citata ca incercare penibila de a se descotorosi de povara unor datorii mostenite dar imprescriptibile.
Cocotat pe un asemenea piedestal de neatins, Gunter Grass (caci despre el este vorba) si-a construit cu tenacitate, cu abilitatea unui desavarsit maestru al mediatizarii - si, trebuie sa recunoastem, cu un remarcabil talent literar - monumentul de mare, chiar foarte mare scriitor si, totodata, de invulnerabil matador al arenei politice. Opera lui de romancier, nuvelist, poet, sculptor, pictor si grafician, dar si angajamentul civic, i-au adus, pe langa numeroase premii literare - printre care, la loc de frunte, Premiul Nobel pe anul 1999 - multe alte distinctii: doctor honoris causa al Universitatii din Berlin, cetatean de onoare al orasului natal Danzig/Gdansk, ba chiar cinstea ca numele sau sa fie atribuit unui asteroid! Si toate ar fi mers la fel mai departe, daca la mai bine de 60 de ani dupa terminarea razboiului, cvasi-octogenarul nu si-ar fi amintit, cand sa publice opul autobiografic Beim H?uten der Zwiebel (Cojind ceapa), ca la 15 ani, plin de entuziasm, se inrolase voluntar in Wehrmacht si ca doi ani mai tarziu, la 10 noiembrie 1944, a fost incorporat in divizia de tancuri "Frundsberg", la Waffen-SS!
Cum bine se stie, la cojitul cepei se mai intampla sa-ti dea lacrimile: induiosat de propria-i soarta, autorul gasise acum parca altfel de cuvinte - "...pentru mine, de amintirea asta sunt sigur, sta scris in interviul publicat in FAZ la 12 august 2006, Waffen-SS nu avea pana una-alta nimic respingator, ci era o unitate de elita, trimisa mereu acolo unde ardea si care, cum se zvonea, avea cele mai mari pierderi." Ce-i drept, cu trei ani mai devereme, presimtind parca ceea ce avea sa i se intample chiar lui, luase apararea unor germanisti criticati pentru a fi ascuns ca fusesera membri de partid in perioada nazista: "N-o pot explica decat pornind de la biografia mea. Aceasta orbire fata de ideologia national-socialista este o vreme in care, privind in urma, ma vad ca persoana complet straina si nu-mi pot explica nici mie propriul meu comportament."
Marturisirea lui a starnit senzatie, dar venea totusi cam tarziu si a fost primita cu reactii impartite - unii aratand intelegere, altii insa luandu-i in nume de rau nu atat ratacirea nevarstnicului, cat vehementa acuzatoare a celui matur, sfruntarea prezumptiei de a fi fost fara prihana. De ce abia acum? S-au gasit voci care sa afirme ca, daca ar fi facut-o mai devreme, ar fi riscat sa rateze Premiul Nobel, ba chiar ca la mijloc era o iscusita manevra publicitara: intr-adevar, ceapa cojita s-a vandut... ca painea calda, un veritabil best-seller! Apoi discutia, care a starnit valuri pe toate meridianele, s-a stins si lumea era poate inclinata sa creada ca autorul se impacase cu gandul ca si altii au caderea sa critice. Eroare! Neinstare sa accepte ca el, infailibilul, constiinta personificata a natiunii, sa fi fost luat in tarbaca, Gunter Grass publica acum un volum de versuri - Dummer August (August Prostul) - in care se rafuieste cu cei care au avut tupeul nemaipomenit de a-l arata cu degetul.
Daca tacea, filosof ramanea.
Munchen, 23 martie 2007
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
