Cea mai recenta comedie in care avem prilejul sa-l vedem pe Steve Martin debordand de energie si inventivitate (alaturi de o partenera pe masura), "Casa intoarsa pe dos" este genul de film al carui sarm sta hotarator in distributie. Fara sa beneficieze de un scenariu extraordinar sau de un stil regizoral iesit din comun (autorul sau a mai realizat pana acum destul de anostul "Eu cu cine ma marit?"), filmul se bazeaza - cu succes - pe gagurile si improvizatiile irezistibile ale lui Steve Martin si Queen Latifah. Cei doi gasesc intotdeauna tonul potrivit pentru a transforma o scena oarecare intr-o demonstratie de talent si umor. In plus, filmul reuseste, fara sa bage degetul in ochiul spectatorului, sa ironizeze subtil multe marote ale americanilor de ieri si de azi, printre care prejudecatile rasiale, snobismul, discriminarile sexuale, lipsa de comunicare dintre parinti si copii, obsesia kilogramelor in plus ori (una de ultima ora), credinta oarba in apropierea mediata de Internet, care in realitate se dovedeste de cele mai multe ori o minciuna gogonata. Povestea lui Peter Sanderson, un avocat care s-a lasat acaparat total de profesie, dezamagindu-si sotia si cei doi copii, reuseste sa fie si actuala, si antrenanta datorita unei ingenioase rasturnari de situatie. In momentul in care Peter intra pe chat si incepe sa converseze cu o femeie care isi spune "Avocata", e convins (dintr-o nevinovata confuzie) ca faptura careia i se confeseaza e o avocata supla, inalta si blonda. Surpriza e totala insa cand in usa lui se propteste Charlene, o negresa guraliva si planturoasa, care se dovedeste interlocutoarea lui din spatele computerului. Dincolo de poanta in sine a omisiunii "amanuntului" privitor la culoarea pielii (speculata cu mult timp inaintea americanului si cu mult mai mult umor de regizorul Cristian Mungiu in "Occident"), intalnirea celor doi dezlantuie o cascada de rasete prin diferentele de temperament dintre ei. La fel de tonica si cuceritoare ca Whoopi Goldberg (dar mai aratoasa si mai sexy), Queen Latifah face aici o demonstratie de forta (pe care avea sa o reia, de altfel, in alt registru, si in rolul din "Chicago", care i-a adus nominalizarea la Oscar), umpland ecranul cu prezenta sa vijelioasa. Cea mai reusita idee a filmului - contrastul dintre scortosul avocat alb, incremenit in principii si tabuuri, si vitala negresa care nu cunoaste temeri sau comportamente de complezenta si care ii intoarce viata pe dos - este speculata repetat, dar niciodata intr-un mod previzibil, iar rezultatele sunt fermecatoare. Merita vazute momentele in care temperamentala Charlene isi demonstreaza in fata lui Peter calitatile de dansatoare, in care rabda cu stoicism cantecelul insuportabil al unei rasiste batrane si ingamfate si mai ales acela in care Peter patrunde intr-un bar de negri deghizat in rapper, parodiindu-i in acelasi timp pe Eminem si pe Warren Beatty in "Bulworth". Cu un Eugene Levy deloc rau in rolul lui Howie, demonstrand ca a fost prea putin folosit in rolisoarele din "American Pie" ori "Serendipity" si o Joan Plowright - cuceritoare ca intotdeauna - in ipostaza unei milionare afurisite si snoabe, filmul este un prilej de relaxare neasteptat de elegant dat fiind subiectul lui lejer si un divertisment ideal pentru o lunga vara fierbinte.
* "Casa intoarsa pe dos" / "Bringing Down the House" Productie SUA, 2003. Regia: Adam Shankman. Cu: Steve Martin, Queen Latifah, Eugene Levy, Joan Plowright, Jean Smart. Distribuit de: Glob Com Media. Premiera: 27 iunie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
