Ziarul de Duminică

CULTURE CLUBBING / Farmecul discret al anilor 80

10.06.2009, 14:09 87

Oameni mai destepti decât mine au zis ca nu stim unde mergem, dar ajuta sa nu uiti pe unde ai fost. Când vine vorba de muzica de dans, unde putem vorbi de moda, sa stii ce se „purta" prin discoteci acum 25-30 de ani inseamna in buna masura sa poti anticipa hit-urile de acum. Exact cum se intâmpla in moda vestimentara si muzica de club se reinventeaza mai degraba din amintiri si risc sa spun ca puzderia de piese care suna la fel aparute in ultima vreme nu sunt altceva decât o a doua venire a Italo Disco-ului. Desigur, astept cu mult interes si a doua lui cadere. De ce? Pentru ca anii senzationali de Italo Disco au insemnat teme foarte interesante pentru clape (care tocmai intrasera intr-o revolutie), pe când hit-urile pe banda rulanta care apar acum din calculatoare sunt de o simplitate rusinoasa. Intr-un fel seamana cu perioada dupa 86, când stilul degenerase. Aceasta a doua venire e degenerata din start.

Nu sunt un conservator. O prietena care lucreaza pentru o casa de discuri foarte importanta chiar imi spunea ca nu intelege cum de pun „piuituri de cacat prin cluburi", aluzie la minimal. Ascult genuri mai mult sau mai putin noi, dar cred despre calitate ca e intrinseca. Daca o piesa are trei note cântate stângaci si puse prost una lânga alta ele sunt la fel de prost cântate si la fel de aiurea asezate si daca piesa e Disco si daca e Minimal. Si o sa spun daca ceva nu-mi place pentru ca nu exista genuri muzicale in care nimeni sa n-o dea de gard. Asa ca nu sustin ca unii nostalgici ca muzica din anii 80 era senzationala in intregime, ca nu se mai face asa ceva etc., dar cred ca este esential sa treci prin hit-urile de dans din anii 80 ca sa intelegi ce ti se intâmpla.
Cantitatea de gunoi produsa in anii 80 in muzica este uriasa si cu atât mai surprinzatoare cu cât pe vremea aceea era mai greu sa produci si sa imprimi o piesa. Aveai nevoie de un studio de inregistrari al tau sau cumparai timp, instrumentele muzicale erau chiar instrumente muzicale, iar artistii aveau scoala. Desi toate conditiile par indeplinite, mai putin de o piesa din o suta produse in „the 80’s" mai merita acum atentie. Chiar si asa sunt câteva. Tentatia de a da niste must-have-uri ca sa feresc urechile mai tinere de subproduse e foarte mare. Dar, cum n-am fost niciodata mai mult decât o enciclopedie vraiste (sunt foarte dezordonat) o sa va las sa cautati pe net listele altora. Poate sunt si bune.
Anii 80 sunt foarte importanti pentru un DJ: atunci a inceput practic totul!! Casele de discuri si artistii nu mai puteau ignora nici discotecile care deja isi cucerisera locul din anii 70, dar mai ales nu-i mai puteau ignora pe DJ. Producatorii au inceput sa orchestreze variante lungi si aerisite la piesele de dans si sa le imprime pe vinil-uri de 12 inch numite maxi single-uri. Aveai o singura piesa pe o fata de disc, la 45 de rotatii pe minut. Calitatea audio a maxi-urilor este neegalata pâna azi, iar faptul ca erau perisabile conta mai putin când un nou val de muzica de dans venea in fiecare saptamâna.
Ce mi se pare cu adevarat senzational este modul in care versiunile de maxi-single devin in anii 80 din ce in ce mai diferite de cele de radio. Primele versiuni de 12 inch erau practic variante lungite ale pieselor originale: in primul rând, aveau o portiune instrumentala care putea sa dureze pâna la doua minute la inceput pentru ca DJ-ul sa poata sa mixeze. Uneori sa se si joace, daca era mai bun. La fel, in finalul piesei aveai un minut in care la fiecare doua-trei masuri piesa mai pierdea câte un sunet pâna ce ramâneau doar „oasele": un beat sau chiar numai un pian oarecum minimal... Desi ambele erau foarte utile, piesa in sine nu suna in club foarte diferit de cum o ascultai la radio pâna intr-o zi când cineva s-a decis sa schimbe asta si au aparut versiuni de B-side care mergeau de la acapella pâna la un electro halucinant si hipnotic. De aici nu a mai fost decât un pas. Oricum producatorii aveau doua sau trei variante de orchestratie la fiecare piesa pentru ca studioul a fost mereu un poligon de incercare. Acum era momentul sa nu se mai piarda nimic! Pacat ca nu mai exista versiunea initiala de la Enjoy the Silence a lui Depeche Mode, care initial trebuia sa fie o balada fara pic de beat...
 
 
raduco@profm
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO