Daca-ar fi sa socotim bob cu bob premiile ce se dau in Romania, ele nu sunt deloc putine! Aproape ca nu exista oras mai mare care sa nu atribuie anual coronite, diplome sub tot felul de denumiri din care evident nu lipsesc "cel mai", "cea mai", dupa cum nu exista zona ori regiune care sa nu aiba festivaluri, manifestari culturale la care, evident, se dau premii. Urmeaza premiile Uniunilor, Asociatiilor de creatori, ale Academiei. Cu toate acestea, inca nu avem o cultura a premiilor.
Pentru a fi luate in serios, premiile ar trebui sa indeplineasca minimum trei conditii: juriul sa le confere, prin autoritatea si notorietatea sa, obiectivitate si valoare; recompensa financiara sa nu fie una simbolica (sau derizorie); sa aiba traditie.
Cele mai multe premii sunt atribuite de jurii anonime (sau de anonimii din juriu), valoarea lor financiara este jenanta, iar traditia le lipseste aproape cu desavarsire. Percepute ca afaceri de familie, derizorii ca sume cat sa nu produca macar invidii, decernate adesea in anonimat sau in fata unui public alcatuit din rudele si cunostintele celor premiati, premiile nu produc efecte. Si, de aici, intram intr-un cerc vicios: neavand ele nicio consecinta (retiparire, relansarea operei sau autorului etc.), nici criteriile nu mai sunt atat de inflexibile vizavi de valoare (doar Academia isi mai "permite" din cand in cand sa nu acorde un premiu la vreuna din sectiuni din pricini de absenta de opera valoroasa). Asta produce o diluare care da apa la moara celor ce nu pun pret pe un premiu in Romania. Ele nu au ecou in public, nu sunt luate in serios de critica si nu impresioneaza nici macar editorii ale caror carti au fost premiate. Iata de ce spun ca, deocamdata, la noi nu exista o cultura a premiilor.
Un proiect ambitios, menit sa redimensioneze institutia premiului cultural in Romania, este cel al Fundatiei Anonimul, care ofera anual doar doua premii: Opera Omnia si Opera Prima.
Sunt premii culturale, fapt ce le sporeste valoarea, staiful, ca sa zic asa, dar care produce oarecum si nedumeriri, frustrari, semne de intrebare pentru ca juriul are de ales intre personalitati exceptionale, "comparand lucruri incomparabile", dupa cum recunostea Andrei Plesu, presedintele juriului inca de la prima editie. Dar, pana acum, in cele sase editii, toti cei care au castigat meritau sa castige, dupa cum toti cei care nu au castigat ar fi meritat sa castige, mai spunea Plesu. Juriul (care acum are o stabilitate de trei ani) este alcatuit din personalitati din muzica, literatura, artele vizuale si artele spectacolului. Dupa mai multe etape de jurizare, sunt desemnati nominalizatii, cate unul din fiecare domeniu artistic. In ziua decernarii premiilor, juriul se intruneste spre a stabili cei doi alesi. In cazul balotajului (lesne de petrecut daca fiecare membru isi voteaza propria nominalizare), presedintele juriului va avea votul decisiv. In acest an, ne-a asigurat Andrei Plesu, nu a fost cazul, presedintele a avut o misie usoara, un rol aproape decorativ, pentru ca apele s-au limpezit extrem de rapid, juriul votand la unison, chiar daca dupa dezbateri "va asigur, extrem de civilizate" (Plesu). La Opera Prima nominalizarile au fost: Luiza Borac (pianista, "un tanar maestru" - ne-a asigurat Dumitru Avakian, care i-a numit si pe ceilalti doi care ar fi putut primi nominalizarea, tocmai spre a accentua dificultatea de a alege chiar si in interiorul domeniului - Irinel Anghel si Romanian Piano Trio), Vasile Ernu (sustinut de Livius Ciocarlie, la literatura, dupa ce s-a consultat cu multa lume cunoscatoare din jurul sau), Radu Alexandru Nica (un tanar regizor extrem de interesant, "jucandu-se cu hotarare pe linia fragila ce desparte spectacolul usor de propriul proiect cultural", a spus Alexandru Dabija) si Alexandru Radvan, cel care a si castigat si care avea sa declare "este o victorie a artelor plastice si mai putin a mea" (pe care Aurelia Mocanu il nominalizase pentru anvergura si profunzimea culturala a proiectului sau).
Imi imaginez cu cata dificultate, strangeri de inima si chiar remuscari a trebuit sa se aleaga cel incununat cu Opera Omnia. Juriul a avut ingrata sarcina de a alege intre Horia Andreescu (muzica), Mircea Ivanescu (literatura), George Banu (artele spectacolului) si Barbu Brezianu (artele vizuale). Sunt personalitati exceptionale, unicat, cu o contributie imensa in cultura, cu opere impresionante, intinse pe decenii de activitate, foarte greu, daca nu imposibil, de comparat, daramite de a le ierarhiza. A fost ales George Banu si in sala s-a simtit, concomitent, semnul recunoasterii valorii celui premiat, dar si tristetea profunda pentru cei "doar" nominalizati! Cineva spunea ca pe un camp de batalie, mai profunda este tristetea invingatorului decat cea a invinsului si cred ca si George Banu ar fi simtit acest lucru daca ar fi putut ajunge in sala clubului Prometheus cand i s-a decernat acest prestigios (si consistent!) premiu.
Am intrat in Club la ora unei inserari frumoase de octombrie, insotit de glasul preotului de la biserica Bucur, si am iesit la ceas de intuneric intr-un oras palid luminat, pe o Cale a Victoriei luata in stapanire de aurolaci si cersetori, cu privirile adanc infipte in trotuarul plin de gropi al celei mai importante artere a unei capitale europene, staruindu-mi in minte vorbele lui Andrei Plesu: "Desi Romania este din ce in ce mai putin spirituala, ea nu devine deloc mai materiala!".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
