Cătălin Dorian Florescu este incontestabil un nume, deşi lumea naostră literară a început să-l ştie de mai puţin de un deceniu. E român prin naştere, elveţian prin cetăţenie, german prin limbă. S-a născut la Timişoara în 1967, a părăsit cu familia România în 1982, s-a stabilit la Zurich, a studiat psihologia, a lucrat ca psihoterapeut, şi-a publicat primul roman, „Vremea minunilor”, în 2001. Cu care a obţinut mai multe premii. Au urmat „Drumul scurt spre casă”, „Maseurul orb”, „Zaira” şi romanul de faţă*), distins cu premiul Cartea anului în Elveţia, în 2011. În toate romanele sale, Cătălin Dorian Florescu se întoarce la „origini”, adică descrie şi un univers românesc, bănăţean, pe care îl include într-un context european. Categoric cea mai mare reuşită este cartea despre care scriem în acest număr al ziarului.
E o poveste de-a dreptul uriaşă, aproape o saga a unei familii de şvabi sub impactul istoriei. Jacob e un tânăr plăpând la început, care îşi poveşteşte viaţa, dar şi viaţa părinţilor săi şi a strămoşilor săi care trăiesc vrând nevrând în el. Începând cu Caspar, loren care se satură de luptele fără sfârşit ale Războului de treizeci de ani, de acum câteva veacuri, se întoarce în ţinuturile natale pustiite, contribuie şi el la uciderea unei părţi a ultimilor locuitori, dar îşi întemeiează o familie, are urmaşi. Aceştia află, în veacul al XVII-lea, de ucazul împărătesei Maria Tereza care caută colonişti pentru un ţinut de la marginea Europei, numit Banat, străbat continentul, cu alte grupuri de loreni, ajung, prin fel şi fel de peripeţii, în ţara promisă, care diferă cu prea puţin de a lor şi întemeiază un sat de şvabi numit Triebswetter. Peste secole, în veacul trecut, familia şi satul ajung victimele aceleiaşi istorii necruţătoare – războaie, molime, schimbări de regimuri, deportări. Şvabii sunt înrolaţi în armata nazistă care se răspândeşte peste Europa, când aceasta e înfrântă, ei suferă la fel ca germanii, sunt vânaţi şi deportaţi în Siberia, cei rămaşi sunt victime prioritare ale noului regim. O parte dintre urmaşii lorenilor de la început se întoarce în ţinuturile strămoşilor lor, însă familia lui Jacob Obertin, dar şi alţii, rămân pe loc, doar pentru pentru a fi strămutaţi de comunişti în Bărăgan, unde o vor lua de la capăt cu reconstrucţia.
Povestea e într-adevăr uriaşă, copleşitoare, demnă de pana unui mare creator, istoriile sunt aproape mirifice, personajele sunt fabuloase, credibile şi cu enorm impact, trecerile de la povestea veche la cea a întâmplărilor aproape fabuloase prin care înaintează eroul – de un uimitor firesc. Senzaţionalul, cât există, e tratat ca faptele banale. În toate Cătălin Dorian Florescu reuşeşte. Un roman despre o parte a istoriei noastre scris cu enorm talent, o carte care se citeşte nu numai cu folos, dar şi cu nesaţ.
*) Cătălin Dorian Florescu – Jacob se hotărăşte să iubească. Editura Polirom. Traducere din limba germană şi note de Mariana Bărbulescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
