Pentru acela care urmareste atent titlurile de peafise, iar apoi vede cea mai mare parte dintre spectacolele cepoarta aceste titluri, senzatia ca lucrurile sunt lasate laintâmplare in repertoriile majoritatii teatrelor românesti esteacuta. In plus, experienta "din teren" arata ca sintagma "politicarepertoriala" e intâmpinata de multi directori de teatru curidicari din sprâncene, iar cine indrazneste sa o pomeneasca eprivit cu uimire, uneori chiar cu consternare, de parca ar fi emiso injuratura. Dar nu este acesta principiul ce ar trebui sa stea labaza oricarei "intreprinderi" teatrale?
In perioada interbelica, pe cândcompaniile private purtând numele unor mari actori infloreau sicirculau in turnee ce duceau teatrul pâna in cele mai ascunsecolturi din tara, titlurile erau alese pe baza de intuitie. Deobicei artistul sau artista principala din companie alegea câte untext - fie pe baza unor recomandari prietenesti venite din cerculintelectual din jurul sau, fie pe baza zvonurilor ajunse pâna lael/ea despre succesul inregistrat de piesa respectiva la Paris(influenta culturii franceze fiind majora). Era o alegere empirica,dar una care amesteca perspicacitatea animatorului trupei cu ceeace stia acesta despre publicul sau. Combinatia nu era delocinfailibila si nu de putine ori provoca esecul, fiindca gusturileartistilor erau cu mult mai evoluate decât cele ale publicului lorde strânsura, animat de impulsuri primitive, mai degraba decât depasiunea pentru cunoastere (vezi exemple ca Maria Filotti, Lucia& Tony Bulandra si multi altii).
Vremurile au trecut, iar desprealegerile de repertoriu din teatrele luate fortat sub aripastatului in perioada comunista s-a scris in mod aplicat,subliniindu-se cu documente rolul nefast al cenzurii siimpulsurilor propagandistice in compunerea acestuia(volumelecoordonate de Liviu Malita sunt esentiale pentru lamurirea acestoraspecte). Dupa un "salt" de patru decenii, odata cu schimbarea deregim politic, s-a instalat in repertoriile teatrelor, precum si insocietatea româneasca, o confuzie generalizata. Pare normal acum,privind in urma, sa observi deruta primelor stagiuni "libere".Niciodata libertatea nu provoaca mai multa degringolada decâtintr-o lume care si-a pierdut pentru câteva generatii dreptul de alua decizii. Asadar, unele teatre au incercat sa-si pastreze câtevatitluri pe afis, altele au renuntat la toate, in vreme ce unelecompanii abia daca mai programau reprezentatii cu public in parteaa doua a stagiunii 1989-1990.
Aceasta ultima sau primastagiune, de fapt stagiunea ce face trecerea de la teatrul marcatde propaganda si de cenzura la cel zis "liber", care, departe dea-si savura libertatea, si-o traia intâmpinând mari dificultati, armerita, cred, mai multa atentie. Cercetând arhiva existentadatorita Institutului de Memorie Culturala din cadrul MinisteruluiCulturii (www.cimec.ro) se poate observa ca la inceputul acesteistagiuni multe premiere erau legate de nume uitate mai apoi sauiesite, treptat, din atentie, pe buna dreptate - Platon Pardau,Eugen Vancea, Nicoleta Toia, Paul Everac... Unul dintre putineletitluri care suna interesant este acela al productiei semnate deVictor Ioan Frunza dupa Vasile Alecsandri - "Iasii in carnaval" -care a avut premiera pe 1 decembrie 1989. Numele cernute de timp aucontinuat sa apara, din inertie, si in a doua parte a stagiunii,spectacolele fiind, probabil, programate sa intre in productieanterior lui decembrie 89 - la Odeon prima premiera din 1990 a fostcea cu o piesa de Sorin Holban, "Al treilea martor", in regia luiMihail Stan (?), la Brasov se juca o dramatizare dupa "E frig sinoapte, seniori", in regia lui Ioan Grigorescu (?), iar laTimisoara o piesa de Dumitru Radu Popescu, "Moara de pulbere",spectacol al carui regizor nu e nici macar listat (probabil a fostmontata chiar de autor, unii dramaturgi contemporani ai vremiiconsiderând ca regizorii le fac mai degraba deservicii). Totusi,incepusera deja sa apara si nume ale generatiei ce va asiguratrecerea spre un teatru modern, contemporan - tot acum facspectacole Dominic Dembinski, Dragos Galgotiu s.a.
Trecerea in revista a titlurilordin anii urmatori demonstreaza ca, macar in aceasta privinta,clarificarile iau foarte mult timp. Piese lipsite de orice valoare,ale unor autori obscuri, sunt amestecat cu piese din dramaturgiaclasica universala - cele ce asigurau, inainte de 89, succesul decasa - si numai uneori apar regizori având ceva de spus: un stilpersonal, elemente ale unui univers propriu, o viziune asupradinamicii teatrului in societate. Asta demonstreaza ca nu urmarireaunui anume tel - oricare va fi fost acesta - era motorul alegerilorrepertoriale, ci zeul intâmplarii, la mâna caruia se lasaumajoritatea directorilor de teatru. Ba mai mult, odata cuschimbarile politice de la vârful societatii s-au inregistrat sispectaculoase rasturnari de situatie prin care vârfurile de lanceale comunismului au reaparut, dupa ce zacusera in adormire,avertizând asupra viabilitatii raului - un exemplu este reaparitiain 2004 a unui dramaturg-simbol al epocii comuniste, Paul Everac,asemeni unei fantome a trecutului, pe scena Teatrului National dinBucuresti condus de Dinu Sararu! O fantoma care isi monta singurapropria piesa.
Amânarea sine die a rafuielii cutrecutul a creat pârtie libera unor asemenea reveniri, intr-osocietate neatenta la "detalii". De fapt, in tot acest timp,trecutul patat era inca activ in toate structurile statului, de cear fi stat lucrurile altfel in teatru?
CRISTINA MODREANUeste jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-alungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si"Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar siartistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie deemisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Artaversus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastilelui AlexanderHausvater si Casa dinauntru si asustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azila Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Estedoctorand alUniversitatii de Arta Teatrala siCinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic alFestivalului National de Teatru de la Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
