Cunoscut pentru diversitatea stilului si temelor sale, in care preocuparea pentru varsta adolescentei ocupa deseori un loc important ("My Own Private Idaho", "To Die For", "Good Will Hunting", "Finding Forrester"), regizorul Gus Van Sant construieste cu acest "Elefant" (recompensat cu Palme d'Or si Premiul pentru regie la Cannes, in 2003) un film aparte, absolut detasat la prima vedere, desi porneste (la fel ca "Bowling for Columbine", al controversatului Michael Moore, care castiga in acelasi an Oscarul pentru cel mai bun documentar) de la un caz rascolitor, deloc singular: masacrarea unor elevi de liceu americani de catre colegii lor inarmati.
Van Sant pare ca vrea doar sa nareze onest niste fapte dupa care nu se mai poate adauga nimic. Cum altfel ar putea fi perceput macelul venit din partea a doi adolescenti cu figuri ingenue, care inainte de a-si incarca puternicele arme procurate prin internet (si sosite acasa in cutii de carton), inainte de-a incendia scoala, a-si mitralia colegii si profesorii, canta la pian si citesc romane? Contrastul cel mai mare - si, de aici, forta extraordinara a filmului - este cel dintre seninatatea unei zile aparent banale din viata liceului respectiv si deznodamantul feroce. Decorul caligrafic de toamna aurie, linistea orasului, normalitatea discutiilor dintre liceeni - despre scoala, concerte, note, parinti exigenti, probleme de familie - exclud din peisaj orice turbulenta. Singura care induce si mentine o asteptare nelinistita, o angoasa subtila, este muzica lui Beethoven, care imprima sesizabil alt ton povestii. In rest, spre deosebire de agitatia (de multe ori utila, alteori gratuita) a lui Michael Moore, care realizeaza un documentar atipic, patimas, subiectiv, cu multiple puncte de vedere, interviuri, declaratii, explicatii ale specialistilor si ale profanilor cu privire la rafala de crime care au ingenuncheat America in ultimii ani, filmul - de fictiune... - al lui Gus Van Sant priveste, prin sticla izolatoare a detasarii, tragedia din ultimele 10 minute ale filmului, in care doi adolescenti costumati asemenea eroilor din filmele de actiune, cu umerii grei de arme, munitie si incarcatoare, pornesc "sa se distreze", absurd si fatal, printre colegi.
Crima nu are aici nimic lucitor sau teribilist, ca in cazul cuplului de tineri ucigasi din "Nascuti asasini" al lui Oliver Stone (ajunsi idoli ai Americii pe masura ce numarul crimelor creste), ci este, dimpotriva, detaliata cu un aer tehnic si inghetat, de autopsie, de relatare post-factum a unei fracturi uriase a logicii. Gus Van Sant refuza orice explicatie a tragediei, nu intra in mintea criminalilor-adolescenti pentru a gasi motivatii, nu ofera explicatii psihologice despre criminalitatea juvenila, nu detaliaza teorii sociologice cu privire la cauzele extinderii violentei in America si la lejeritatea procurarii armelor. El pare sa spuna ca nu exista remedii pentru prevenirea unor asemenea fapte. Si tocmai aici se afla marea provocare a filmului sau...
* "Elefant"/ "Elephant". Productie SUA, 2003. Regia: Gus Van Sant. Cu: Alex Frost, Eric Deulen, John Robinson, Elias McConnell, Jordan Taylor, Carrie Finklea, Nicole George, Brittany Mountain, Alicia Miles. Premiera: 25 iunie. Distribuit de Independenta Film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
