Ziarul de Duminică

Copiii născuţi în închisoare/ de Elisabeta Lăsconi

Copiii născuţi în închisoare/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

01.08.2013, 23:59 139

... au scăpat ca prin minune cu viaţă într-un Iran al Revoluţiei ce instaurase o putere ce nu admitea libertatea. Ei cresc ocrotiţi de arborele de jacaranda, sub priviri pline de grijă ale bunicilor şi mătuşilor, într-o casă şi o curte ce le dă sentimentul familiei şi al siguranţei. Şi duc cu ei, ştiind ori neştiind, stigmatele ce au impregnat destinele părinţilor: persecuţii şi represiuni, urmăriri şi anchete, procese cu judecăţi sumare şi detenţie de ani buni, teroarea fugii şi a evadării, plecările din ţară, cu sau fără întoarcere.

Trei generaţii de iranieni formează personajele ale căror vieţi se succed într-un roman ce se anunţă de la apariţie ca bestseller – „Copiii arborelui de jacaranda” a apărut în original în 18 iunie, şi aproape simultan şi în România. De altfel, pe site-ul autoarei apar copertele ediţiei în engleză şi română, anunţul că romanul apare în 74 de ţări şi este tradus şi în curs de traducere în 25 de limbi. Orizontul de aşteptare este prielnic, în ultimii ani Iranul a fost subiect de presă, la noi vine după „Cel care mă aşteaptă” de Parinoush Saniee, bestseller al anului 2012 în „Biblioteca Polirom”.  

Cine este autoarea ? Sahar Delijani s-a născut în închisoarea Evin din Teheran, în 1983, an când ambii părinţi au fost arestaţi şi închişi datorită activismului politic împotriva regimului islamic instaurat după Revoluţie. La 12 ani, părinţii se mută în California, se alătură familiei din partea mamei. Aici a făcut studiile, încheiate cu licenţă în literatură comparată, la Universitatea Berkeley. Publică în presa culturală şi politică, iar din 2006 trăieşte cu soţul ei, Massimo, în Italia.

Detaliile biografiei şi mulţumirile autoarei din final îi dezvăluie cititorului biografismul şi autobiografismul romanului, căci romanul reflectă experienţe trăite de părinţi, de unchi şi mătuşi, de prieteni şi vecini. Anii ce urmează Revoluţiei Islamice abia încep să fie ştiuţi: îngrădirea libertăţilor cetăţeneşti, instaurarea unei autorităţi – Gărzile Revoluţiei, epurări şi execuţii, teroare instaurată rapid.

Părinţi şi copii sunt personajele mai multor istorii ce se succed: Azar o naşte pe Neda în închisoare, doar câteva ceasuri le petrece într-o maternitate, unde este şi anchetată chiar când încep durerile, pentru a fi pradă uşoară la presiunea anchetatorilor, apoi adusă rapid înapoi, deşi doctoriţa ceruse să rămână sub supraveghere. Neda petrece primele ei luni de viaţă în închisoare, apoi este încredinţată bunicilor.

Omid are trei ani când părinţii sunt arestaţi, iar trauma nu va dispărea niciodată. El ajunge în grija unei mătuşi, Leila, şi a bunicii, Maman Zinat, împreună cu alte două fetiţe – Sara şi Forugh. Li se va adăuga mai târziu un copil rămas fără ocrotire, Dante, în casa străjuită de arborele de jacaranda. Şi viaţa merge mai departe, Maman Zinat şi Leila sunt figurile materne blânde şi luminoase, la ele se întorc copiii deveniţi adulţi, regăsind pivniţa unde şi-au găsit refugiu, sau arborele de jacaranda.

Când mamele sunt eliberate şi vin să-şi ia copiii şi să înceapă o viaţă de familie normală, ele sunt pentru ei nişte străine, iar spaimele copiilor luaţi din cuibul unde au trăit până atunci sunt tot atât de mari ca durerea mamelor care înţeleg că suferinţa nu s-a sfârşit. Alţii, ca Sheida, nu ajung să-şi cunoască tatăl. Târziu, când tânăra vede într-o emisiune despre execuţii şi epurări numele tatălui pe lista victimelor, mama îi încredinţează brăţara din sâmburi de curmale făcută de tatăl ei pentru ea în celulă.

Există un pasaj în roman ce surprinde teroarea, când Azar îi explică Nedei: „Dar dincolo de această uşă să nu ai niciodată încredere în nimeni. Nici în profesorul tău preferat, nici în vecin, nici măcar în prietena ta cea mai bună.”. Pentru că Azar ştie că urmărirea nu s-a sfârşit, generaţia lor a trăit hăituită. Iar generaţia copiilor are de înfruntat exilul, căutarea propriei identităţi. Romanul lui Sahar Delijani depune o mărturie zguduitoare pentru tot.  

 

Sahar Delijani, Copiii arborelui de jacaranda, traducere din limba engleză de Miruna Voiculescu, Editura Polirom, 2013, 272 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO