Ziarul de Duminică

Copiii în prag de secol XX/ de Elisabeta Lăsconi

Copiii în prag de secol XX/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

12.02.2015, 23:56 98

A.S. Byatt ocupă un loc aparte între marii autori contemporani. Născută în 1936, cu studii la Cambridge, la Newnham College, s-a dedicat unei cariere universitare până în 1983 şi apoi scrisului. Opera imensă impresionează prin diversitatea formulelor şi temelor, consacrarea i-o aduc marile premii : Man Booker Prize în 1990 pentru Possesion (tradus la noi cu titlul Pasiune) şi James Tait Black Memorial Prize în 2010 pentru The children’s Book (Cartea copiilor), premiu care de-a lungul timpului a fost decernat mai multor scriitori ulterior nobelizaţi : William Golding şi Nadine Gordimer, J.M. Coetzee şi Doris Lessing. Cartea copiilor ambiţionează să surprindă două generaţii, părinţi şi copii, cu existenţele sub semnul artei şi al noilor idei ce animă societatea în pragul unui nou secol. Acţiunea începe n 1895, în vechiul muzeu din Kensington, care va fi ulterior numit Victoria & Albert Museum şi se încheie în tranşeele Primului Război Mondial. Câteva familii legate între ele prin fire vizibile şi invizibile sunt urmărite într-o pânză fluidă: Olive Wellwood, autoare de cărţi pentru copii şi soţul ei Humphrey pasionat de mişcarea ideilor epocii şi de jurnalism, un mare artist al ceramicii şi directorul muzeului – maiorul Prosper Cain, de la care pornesc apoi alte fire ce duc la München sau Parisul Expoziţiei Universale.

Converg în epica romanului arte şi meşteşuguri, ştiinţe şi profesii variate, de la poveştile pentru copii la spectacole teatrale (ca Visul unei nopţi de vară pus în scenă în manieră originală de familia Wellwood) sau teatru de marionete, arta ceramicii practicată de excentricul Benedict Fludd, măiestria de păpuşar a lui Anselm  Stern. Apar, fie ca prezenţe, fie prin referinţe, personalităţi ale epocii – J.M. Barrie, creatorului celebrului Peter Pan, William Morris ori Oscar Wilde, care îşi trăieşte declinul ultimilor ani la Paris, Bernard Palissy, model de neegalat pentru cei pasionaţi de ceramică.

Vieţile adulţilor reflectă căutarea propriului destin ca şi preocuparea pentru viaţa socială: mişcarea pentru drepturile femeilor şi Societatea fabiană, noile curente de gândire îi animă în mod deosebit pe cei tineri, iar arta îi pasionează pe toţi. Copiii cresc şi îşi caută propria cale, aşa cum o face Dorothy Wellwood, care alege să studieze medicina, sau cum nu o face fratele ei, indecisul Tom, preferând să trăiască în natură, după ce a trecut prin experienţele traumatizante ale colegiului. Fiul înstăritului Basil Wellwood, fratele lui Humphrey, se îndreaptă spre anarhism, pe când Geraint Fludd, fiul artistului, vrea cu orice preţ să intre în lumea afacerilor.

Abundă în roman relaţiile complicate de familie, cu secrete ruşinoase. Violet trăieşte în familia surorii ei şi îşi asumă rolul de mamă pentru toţi copiii, pe când Olive se dedică scrisului care le asigură veniturile, dar este şi amanta cumnatului ei, Humphrey, copiii tribului au taţi şi mame diferite. În familia artistului în ceramică Benedict Fludd domneşte o atmosferă stranie: o soţie fără simţ practic, fiicele abuzate de tatăl lor, cum o sugerează sculpturile ţinute sub cheie. Prezenţa unui ucenic talentat, Philip Warren, căruia i se alătură mai târziu şi sora lui Elsie, aduce un anume echilibru.

Nu lipsesc nici legăturile amoroase dintre băieţi, ele se nasc în colegii şi apoi le determină alegerile, tot aşa cum nu lipsesc atracţiile obscure, depăşind barierele de vârstă ori de statut social, care duc la naşterea bastarzilor: Elsie îşi urmează impulsul erotic şi se alege cu o fiică, Ann, Humphrey însuşi are o legătură adulterină din care se naşte un copil, Florence Cain se lasă cucerită inexplicabil de un scriitor cu vocaţie de Don Juan, în parte măcinată de căsătoria tatălul ei cu tânăra Imogene, de perspectiva copilului lor care se va naşte, iar aventura ei amoroasă duce la naşterea unui copil, apoi la o căsătorie, într-un fel, salvatoare.

Se naşte impresia, pe măsură ce acţiunea se tot despleteşte în fire tot mai numeroase şi răsucite, că toţi sunt copii, nu atât prin inocenţa şi plăcerea de a trăi, cât mai ales prin felul în care-şi percep actele ca joc, printr-un refuz de a intra în vârsta matură. Chiar Olive Wellwood nu conteneşte să-şi prelungească propria copilărie, alcătuind pentru fiecare copil o carte de poveşti, care se naşte pe măsură ce ei cresc.

A.S. Byatt a comprimat trei-patru romane într-o operă complexă şi densă, traversând vârstele romanului, de la saga de familie la Bildungsroman, de la romanul despre condiţia artistului la inserţia artelor, de la romanul de moravuri la proza de idei, de la ficţiunea cu rezonanţe feministe la naraţiunea cu încărcătură ideologică şi politică, de la poveşti cu zâne ce-ţi dau fiori la epica războiului. Cartea copiilor seamănă a menuet complicat ca omagiu adus literaturii pentru copii şi literaturii inspirate de vârsa copilăriei, roman extraordinar şi în egală măsură înspăimântător, amintind de Charles Dickens şi de Fraţii Grimm, dar mai ales de William Shakespeare, prin amestecul de tragic, comic şi feeric.

  

A.S. Byatt, Cartea copiilor, vol. I şi II, traducere din limba engleză de Virgil Stanciu, Editura Nemira, 2012, 1.128 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO