Ziarul de Duminică

CONTRIBUTII / Acum 90 de ani... (XXX)

CONTRIBUTII / Acum 90 de ani... (XXX)

1. Masa invingatorilor, 28 iunie 1919. Detaliu dintr-un tablou de William Orpen; 2. Regele Carol I, printul Ferdinand si printul Carol in 1904; 3. Regele Carol I, printul Feridnand si printul Carol in 1912; 4. Printul Carol si Zizi Lambrino

14.05.2009, 13:03 1025

Printul Carol se casatoreste cu Zizi Lambrino

Ca si cum n-ar fi fost destule problemele cu care se confrunta guvernul Marghiloman, are grija principele Carol sa-i mai adauge una. La 27 august 1918 el paraseste Regimentul 8 vanatori, unitatea militara pe care o comanda onorific si care se gasea la Targu Neamt. O paraseste deghizat in uniforma de ofiter rus. O paraseste si pleaca in Rusia, la Odesa. Nu singur.
Printul Carol, la Bucuresti, cunoscuse familia avocatului Filitti. Si o frecventa des. Intre el si dra Filitti se infiripa inceputurile unei iubiri. Confidentii acestei iubiri sunt tanarul Lambrino si sora acestuia, Zizi. Avocatul Filitti isi da seama de ceea ce urmeaza sa se intample, isi ia familia si pleaca la Paris, prin Rusia. Porneste din Iasi, unde se refugiase dupa dezastrul din 1916. Familia Lambrino ramane. Si ceea ce incepuse cu dra Filitti se continua cu dra Zizi Lambrino (principele nu pierdea timpul). Lambrino era o familie greco-levantina. In sec. 18, Constantin Lambrino ajunge paharnic in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, iar Mihalache Lambrino mare ban sub Constantin Brancoveanu, cu a carui fiica, Domnita Balasa, s-a si casatorit.
O adevarata pasiune se naste intre Carol si Zizi, pe care Zizi stie sa n-o consume oricum. Doar prin casatorie, il conditioneaza ea pe Carol. Si printul primeste provocarea. Cu un prieten al lor, Serdici, de la care iau o masina, tinerii indragostiti pleaca din Iasi, Carol, cu o sapca veche cu cozoroc trasa pe ochii, dandu-se drept soferul lui Serdici. La trecerea prin cordonul militar pe care austriecii il formasera la frontiera, un maior il recunoaste pe print, pe care il mai vazuse la Brasov. Carol ii spune cu sinceritate ca vrea sa se duca la Odesa, unde avea de gand sa se insoare cu tanara de langa el. Ofiterul austriac „a fost, fireste, foarte bucuros sa poata inlesni Printului mostenitor al Romaniei realizarea unei asemena aventuri".
La 31 august tinerii ajung la Odesa. Gasesc un preot ortodox, Sarafski, care initial nu accepta, dar scrupulele lui nu rezista sumei de 50.000 de lei. Si astfel Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino ajunge sotie de principe mostenitor.
 
Nemultumirea Casei Regale
Dupa casatorie, Carol ii trimite regelui Ferdinand o telegrama in care ii anunta stirea cu intrebarea „Acum ce sa fac?... Sa ma intorc in tara sau sa raman in strainatate, solutie pe care o gasesc preferabila pana la clarificarea situatiei?" „Sa astepti pe colonelul Balif", ii raspunde suveranul. Si acesta vine cu raspunsul: „Imediat inapoi in tara". Carol nu vrea sa vina. Ernest Balif ii telegrafiaza suveranului. Acesta ii raspunde la 6 septembrie: „Inainte de a va imputernici de a intrebuinta forta, incredintati-va ca nu mai este nadejde de a obtine revenirea sa la simtul realitatii. In propriul sau interes, chiar daca este irevocabil hotarat de a pune planul sau in executie, aratati-i monstruozitatea acestei rupturi definitive cu Familia, cu Patria sa, desavarsita pe un teritoriu strain si sub protectia baionetelor straine, ieri inca dusmanii nostri".
Colonelul Baliff aduce cu el si o scrisoare a lui Marghiloman, prim-ministru in functiune. Acesta face apel la sentimentele lui de "fiu si de roman ca sa curme cu o ora mai inainte ingrijorarea ce a cauzat actul lui... Printul nu poate uita ca, in orice situatie s-ar pune in viitor, nu se cuvine sa i se reproseze ca, ofiter comandant fiind, si-a parasit regimentul si a trecut in tara straina fara concediu. Tot asemenea, printul nu trebuie sa uite ca nu poate sa stea un moment peste granita cu pasaport fals... La nevoie trebuie ca Alteta Sa Regala sa stie ca guvernul va uza de toate mijloacele pentru a opri drumul mai departe".
 
Carol nu renunta
Carol cedeaza insistentelor si se inapoiaza in tara. El facuse doua gafe, una mai mare decat alta. Parasise unitatea militara, ceea ce insemna dezertare si putea fi pedepsit cu pedeapsa capitala si incalcase Statutul Casei Regale, care interzicea casatoriile membrilor familiei regale cu altcineva decat cu persoane care apartineau unor familii domnitoare. Cu atat mai mult cu cat era vorba de principele mostenitor, familia domnitoare urma a fi straina. Se repeta cazul Ferdinand-Elena Vacarescu. Inapoindu-se in tara, Carol nu renunta insa la casatorie. Regele consulta pe principalii oameni politici atunci la Iasi.
Monarhia era pusa intr-o situatie total nefavorabila. Si asa, in timpul tratativelor de pace separata, suveranul fusese pus in joc si fusese nevoie de intransigenta si abilitatea oamenilor politici romani pentru a fi scos din joc. Atacurile nu incetasera insa, mai cu seama in randurile conservatorilor din jurul lui P.P. Carp, iar dupa aflarea aventurii lui Carol, atacurile se reluasera. Toti cei consultati de rege isi exprima ingrijorarea. Al. Marghiloman e ferm: „Printul trebuie decazut din prerogativele sale; printul Nicolae proclamat in locul sau si pentru el facuta o educatie severa si serioasa". Regele sovaie, pentru ca, zice el, „si eu am avut o chestiune sentimentala".
Istoricul se intreaba daca nu era mai bine atunci sa fi fost inlocuit Carol cu Nicolae, pentru ca, era clar, primul nascut al lui Ferdinand, bolnav de priapism, ramanea o fiinta supusa capriciilor femeilor intalnite (Zizi va fi inlocuita de Elena Lupescu). Tronul lui Nicolae ar fi fost insa supus presiunilor neincetate ale lui Carol. Nicolae nu avea ambitii politice, se simtea atras de viata moderna si apoi nu avea si el aventura sa cu dna Saveanu, devenita dupa divort Doletti, pe care se incapataneaza s-o ia de sotie fiind eliminat din familia regala? Din acest punct de vedere Romania nu avea noroc, orice ar fi facut.
 
Antecedente ignorate
Consultat, ca fost presedinte de Consiliu, Al. Averescu ii spune suveranului, ca si Marghiloman, ca principele trebuie decazut din calitatea sa de principe mostenitor. El aduce ca argument si comportarea lui Carol la 29 octombrie 1916, cand primise ordinul de retragere din Valea Prahovei unde se afla, ca urmare a inaintarii austro-germanilor si cand, in loc sa dea urmare ordinului, ramasese sa benchetuiasca pana la 2 din noapte, inamicul apropiindu-se intre timp la 20 de kilometri de locul in care se afla principele. Nerespectarea ordinului atunci, ca de altfel multe dintre actele ulterioare ale odraslei regale la regimentul sau au influentat negativ moralul trupei si al ofiterilor.
Lui Averescu principele ii aparea ca total inconstient de responsabilitatile sale. Culmea e ca dupa bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz, lui Carol i se conferise Ordinul Mihai Viteazul! O decorare mai mult decat singulara, pentru ca totdeauna era insotita de un ordin in care se precizau faptele de arme ale celui care primea decoratia. Or, in cazul de fata, inaltul decret nr. 1.148, din 6 octombrie 1917, mentioneaza doar ca locotenent-colonelul ASR Principele Carol a fost recompensat cu Ordinul Mihai Viteazul. A prezidat ceremonia de inmanare a decoratiei generalul Constantin Prezan, care a rostit si discursul de convenienta. Sunt, desigur, si gesturi care se fac fiindca e bine sa se faca pentru respectarea aparentelor. Dar decorarea lui Carol nu a fost deloc un gest necesar. El nu facuse altceva in timpul bataliilor decat sa viziteze marile unitati angajate in lupta.
„Carol, scria regina la 22 iulie, ne trimite telegrame din satele recucerite de la dusmani in urma catorva atacuri ale noastre, incununate de izbanda.... Imi cere sa ma duc si eu acolo si voi porni imediat daca imi va fi cu putinta". Frontul nu-l vazuse decat, cum spunea gen. Iancovescu, „prin binoclu". Dar servilismul regal era un obicei prea impamantenit la noi ca sa nu-si produca efectele chiar si in vreme de razboi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO