Ziarul de Duminică

Continuă vremea lui Seneca/ de Stelian Ţurlea

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Stelian Turlea

17.09.2015, 23:55 151

În urmă cu aproape doi ani, la sfârşitul lui noiembrie 2013, scriam la această rubrică despre iniţiativa admirabilă a unei edituri noi, Seneca Lucius Annaeus, coordonată de Anastasia Staicu, de a republica opera filosofului antic roman, într-o ediţie aproape de lux, fiecare volum fiind însoţit de un CD. Am revenit, în timp, asupra iniţiativei, întrucât neobosita coordonatoare n-a abandonat în întreprinderea ei, a continuat-o şi i-a adăugat o ceainărie, unde cine doreşte poate citi în linişte, inclusiv Seneca (am publicat în februarie acest an un reportaj despre această primă  „anticafenea” din Bucureşti – „Plăteşti timpul, nu consumaţia”).

Lucius Annaeus Seneca (sau Seneca cel Tânăr) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. A ocupat funcţii în administraţia Imperiului şi a avut o viaţă şi o carieră agitate, încheiate cu porunca împăratului să se sinucidă, după ce a fost bănuit că a complotat. De la el au rămas multe epistole şi dialoguri care alcătuiesc substanţa multor tomuri, în continuare traduse şi tipărite inclusiv în româneşte, îndeosebi pentru esenţa filosofiei sale, anume că înţelepciunea constă în a-ţi cultiva voinţa de a-ţi găsi fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăţiei materiale.

Editura Seneca a republicat mai multe volume de „Dialoguri” şi de „Epistole”. Cele mai recente merită să fie prezentate acum.

 

Este vorba întâi de „Binele tău e al meu. Despre binefaceri” – traducere din limba latină de Ioana Costa. Binele făcut din inimă, fără aşteptarea unui comision, este cea mai bună investiţie a noastră – e de părere filosoful. O binefacere este o împlinire a legii conservării energiei. Sau circuitul Binelui în natură. „Lucrurile pe care le ţinem în mână sunt trecătoare, ni le pot smulge şi soarta, şi nedreptatea, binefacerea însă dăinuie chiar după ce s-a pierdut obiectul care a purtat-o.” „Între păcatele cele mari şi multe ale sufletului, nu este vreunul mai des întâlnit decât nerecunoştinţa.”

 

Al doilea volum pe care îl prezentăm „Nu mai plânge. Consolaţie pentru Marcia. Consolaţie pentru Polybius. Consolaţie pentru Helvia”. Traducere din limba latină de Ioana Costa. Consolaţiile transmit celui care a suferit o pierdere ideea că nu există moarte, ci există doar Drumul pe care cel de lângă tine a luat-o înainte, iar tu va trebui să-l parcurgi singur, drept şi cu demnitate. Să-ţi accepţi durerea, să vibrezi cu ea, să fii transformatorul energiei ei şi să mergi înainte cu mulţumire pentru ceea ce ai primit şi ceea ce-ţi rămâne.

 
 

Totodată, Editura Seneca a tipărit şi un CD „Despre mânie”, care conţine, în lectura lui Victor Rebengiuc, volumul anterior „Despre mânie”, publicat anul trecut şi prezentat şi el de „Ziarul de duminică”.

Seneca şi stoicii au fost filosofi care învăţau răbdarea, moderaţia, modestia, suportarea cu decenţă a loviturilor sorţii. Binele nu constă într-un obiect, ci în alegerea pe care o faci. Fericirea unui om nu constă în poziţia pe care o deţine la un moment dat, ci de percepţia locului, de integrarea armonioasă în această lume. Toate par la ani lumină distanţă de comportamentul omului de azi. Şi totuşi, din când în când e bine să ne întoarcem spre aceşti filosofi de acum două mii de ani, chiar dacă rezultatele vor fi minime, cum s-a întâmplat, de altfel, de fiecare dată în secolele trecute când oamenii au adăstat un moment sau mai multe asupra preceptelor stoice. Cu ceva tot rămânem. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO