Timp de patru luni, Praga a gazduit cea de-a treia editie a unei manifestari prestigioase: Bienala de Arta Plastica. La eveniment a participat si un grup de plasticieni romani, reuniti sub numele de Scoala de la Cluj. Unul dintre ei, pictorul Serban Savu, prezent in ultimii ani cu expozitii la Verona, Venetia, Ghent, Londra, Los Angeles, Bucuresti, Cluj-Napoca si in galeriile de arta cu vanzare din Italia, Belgia si Anglia, evoca experienta pragheza.
- Am fost invitati sa participam la Bienala de catre Giancarlo Politi si Helena Kontova, curatorii acesteia, in cadrul sectiunii Expanded Painting, aflata la a doua editie. Aceasta sectiune a inclus o minisectiune intitulata Scoala de la Cluj. Politi si Kontova au denumit-o asa incercand sa contureze o realitate, o emulatie care fermenteaza de ceva vreme in orasul nostru. Pe mai multe canale, ei aflasera ca exista la Cluj o serie de artisti de certa originalitate, care au inceput sa fie vizibili pe scena artistica europeana. Unul dintre ei, foarte cunoscut deja, este Victor Man, aflat la a doua participare la Bienala de la Praga si pionierul acestei aventuri.
Au fost invitati in cadrul sectiunii amintite Adrian Ghenie, Radu Comsa si eu. Denumirea de Scoala de la Cluj a reprezentat mai degraba tentativa de a boteza un loc fierbinte pe harta artei contemporane europene, decat referinta la o anumita scoala sau la un sistem academic. Au existat de-a lungul istoriei artei cazuri similare; inclusiv Scoala de la Londra a fost denumita asa fara ca artistii englezi grupati sub stindardul ei sa aiba altceva in comun decat faptul ca lucrau figurativ. Ceea ce se poate spune si despre noi.
- Cum ati ajuns sa intrati in circuitul plastic european, pentru a fi invitati la Bienala?
- In noiembrie 2006, Galeria Haunch of Venison din Zurich a gazduit o expozitie destul de importanta pentru noi, Cluj Connection, curatoriata de Jane Neal, critic de arta din Oxford, Marea Britanie, cu concursul Galeriei Plan B din Cluj. Acolo am fost prezenti sapte artisti: consacratii Mircea Cantor si Victor Man, apoi Gabriela Vanga, Cristi Pogacean, Ciprian Muresan, Adrian Ghenie si subsemnatul. Expozitia a avut un ecou destul de puternic in presa de specialitate. Revista Art Forum din America ne-a consacrat un articol. Apoi, expozitia a fost mutata la New York, la Galeria David Nolan, sub titlul Across the Trees, un fel de traducere ad-litteram a toponimicului "Transilvania", si a continuat sa suscite interes. S-a scris inclusiv in New York Times, in Art Forum, in Flash Art. Praga a venit, asadar, in succesiunea Zurich - New York...
- Cu ce ati fost prezenti in capitala ceha?
- Am expus pictura figurativa, mai mult sau mai putin realista. In ce ma priveste, am dus acolo cateva lucrari care erau parte din parcursul meu, din cautarile mele. Personal, ma intereseaza pictura in sensul dezvoltarii si evolutiei sale - adica al limbajului pictural -, dar si subiectul mi se pare important pentru ceea ce fac in acest moment. Nu insist foarte mult in aflarea unei formule tehnice, caut mai degraba un mod de a transforma/evoca lucrurile care ma intereseaza intr-un limbaj pictural autentic, onest ca demers si, in acelasi timp, contemporan ca exprimare. Ma intereseaza societatea si persoanele din jurul meu, ca masura a ceea ce se intampla pe scara mai larga in Romania si in lume. Ma intereseaza, hai sa spun, scenele de gen precum cele din vechea iconografie olandezo-flamanda, caci personajele mele, aparent banale, pot fi emblematice pentru realitatile lumii contemporane. Ma intereseaza si trecutul recent, adica perioada comunista si perioada de tranzitie, cand a avut loc o schimbare sociala care nu are cum sa nu-l afecteze pe un artist. De aceea, cred ca este important sa ne uitam in urma pentru a intelege ce se intampla cu noi acum. Ma intereseaza inclusiv iconografia comunista din perioada picturii realist-socialiste. Chiar s-a spus despre mine, usor ironic, ca pictez realist-capitalist. La un moment dat, muncitorul a devenit element central in picturile mele, facand, evident, referire la pilonul societatii de dinainte de 1989. Am abordat si scene agrare, ca o revizualizare a ceea ce s-a intamplat atunci, dar ele erau puse intr-un context actual, la o scara mult mai mica, astfel incat subiectele si-au pierdut din fanfaronismul epocii si au ramas la un nivel intim-minor. M-au interesat toate acestea tocmai pentru ca privitorul sa isi puna intrebarea: Ce s-a intamplat de atunci si pana acum? Care sunt diferentele majore? Care a fost parcursul societatii in aceasta perioada?
- Cum a fost organizata Bienala?
- Manifestarile au fost gazduite in niste hale industriale dezafectate, la periferia Pragai. Spatiul era fragmentat de panouri care reuseau cat de cat sa ofere intimitatea necesara receptarii picturii. Sincer sa fiu, mie nu mi-a placut tot ansamblul, care parea, mai degraba, un targ de arta ieftina. Bienala a insumat peste 20 de sectiuni, fiecare cu coerenta sa. Plasticienii Scolii de la Cluj nu au fost singurii romani prezenti la Praga. De pilda, la sectiunea intitulata A Romanian Overview, curatorul Simona Nastac din Bucuresti i-a invitat pe Matei Bejenaru de la Iasi, Victor Man din Cluj, Ciprian Muresan, Ioana Nemes si Sebastian Moldovan.
- Ce lucrati in momentul de fata?
- De curand am fost la Londra si am deschis la Galeria FA Projects, o expozitie intitulata Along the River, care va ramane accesibila publicului pana la sfarsitul lui ianuarie 2008. Am intitulat-o astfel deoarece ma intereseaza raul ca element fundamental in existenta unui oras, in special a zonei lui marginale, de periferie, unde coexista elemente rurale si urbane. Multa lume vine sa se relaxeze, sa faca plaja, dar si sa munceasca. Subiectele provin din scenele surprinse aici, unele aberante, absurde, sisifice. Am vazut, de pilda, muncitori care luau apa din Somes si o aruncau in... Somes. Si in acest caz, ma intereseaza un anumit tip de personaj: ce s-a intamplat si cum arata azi omul nou multilateral dezvoltat, cu calitati morale desavarsite, cel care urma sa fie construit de societatea comunista? Care au fost repercusiunile acestui plan istoric esuat? Rezultatul este cu totul altul decat ceea ce s-a dorit. Cert este ca foarte multa lume care s-a mutat de la tara la oras in acei ani nu a asimilat valorile urbane sau le-a asimilat intr-un mod ciudat, pierzand partial si valorile rurale. S-a nascut, astfel, un hibrid, un om care locuieste in cartierele muncitoresti si are preocupari si activitati mixte, urbane si rurale. Cu alte cuvinte, ma intereseaza prezentul cu privirea spre trecut.
- Aveti o cota buna pe piata europeana de arta, sunteti cunoscut in strainatate. Care este secretul succesului?
- Incerc sa fiu cunoscut in strainatate... Si nu exista reguli pentru asta. Pana la urma, ti se intampla (sau nu) daca ai ceva de spus din punct de vedere artistic. E o cursa lunga, un parcurs care dureaza toata viata. Nu se poate spune ca vine un moment cand dai lovitura. In arta nu dai lovitura. Am fost si incapatanat, pentru ca de mic nu am avut alte preocupari fundamentale decat pictura, iar traseul mi l-am stabilit de atunci. Desigur, am prins si un context favorabil, pentru ca, de-as fi lucrat inainte de 1989, nu stiu daca as fi reusit sa ma fac cunoscut la fel de lesne.
Interviu realizat de Radu Constantinescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
