În fundul unei curţi alungite, cu arcade, situată pe laturapieţei centrale a Clujului care continuă cu Bulevardul Eroilor,Galeria Alianţa Artelor, deschisă de criticul de artă Vasile Raducu ani în urmă, găzduieşte, din 15 februarie, timp de o lună,expoziţia fotografică "Punct şi… de la capăt" a tinerei artisteIrina Dora Dumitraşcu.
Expoziţia actuală propune, după cum anunţă programul, preocupăride a soluţiona creativ problema proporţiei şi a perfecţiunii. Deja,ştiind asta, sensibilitatea clasicizantă a artistei se dezvăluie întoată anvergura ei, lăsând deoparte minimalismele, esteticilealternative de tot soiul şi revenind cu curaj în orizontulaureolat, greu de depăşit sau de ignorat, al unei preocupăripentru… frumuseţe.
Pe Irina Dora Dumitraşcu nu pare să o sperie graba cu careplăcerea frumosului identificat în natură devine pentru alţii, înorizontul evoluţiilor citadine agresive, aproape o expresie akitsch-ului şi a dezamăgitorului decorativism. Dimpotrivă, faţă deasemenea posibile întâmpinări - dar şi în raport cu invaziadezlănţuită a unor curente ce vizează ţinte mai puţin aurorale şimaximale -, lucrările etalate acum "…readuc în context natura,pierdută prin urbanizare şi construcţii; vor să repună în luminăvalorile artei acumulate de secole, abandonate odată cu apariţiamodernismului".
Ar trebui înţeles de aici că se încearcă o întoarcere lamodernism? Mai sigur, nu, câtă vreme unele dintre peisaje emană unaer arcadian sau de robinsoniadă recuperatoare de puritate,ingenuitate, prospeţime aurorală. Forma rotundă a exponatelor -decupajul tip "hublou" - aminteşte susţinerea augustiniană că formaperfectă este circulară, rezervând pătratului locul doi înclasament. Păduri, drumuri şi coaste de deal par aduse înperimetrul descris de compasul invizibil ce le decupează doarpentru a contrasta cu jocurile de lumină celestă, cu soarele aici,cu griul nediferenţiat dincolo. Nu puţine peisaje trimit la oimagologie romantică, într-o primă instanţă, dar apoi contemplaţiase deplasează către celălalt cod, al contrapunerilor de planuri,linii şi culori.
Artista se simte bine şi în formule aparent surprinse înregistru alb-negru, deşi toate cadrele sunt realizate color. Copaciînălbiţi de zăpadă caligrafiază nipon dealuri sau văi, pante şiuniversuri. Ici, acolo, te ajung din urmă impresii evocatoare depeisagistică engleză ori de miniaturi medievale din Carteabogatelor ore ale ducelui de Bery.
De fapt, descoperirea artistei se produce dincolo de acest du-te- vino între epoci şi memorii culturale, maieutica ei vizualăobligând privitorul la un demers menit să împrospăteze şi să înalţepercepţia, dar permiţând, cui nu doreşte mai mult, şi rămânerea înzona contemplaţiei comode, a căutării parabolei. Într-adevăr, nicipovestea cu tâlc nu lipseşte, acolo unde pomi şi pământ seestompează, luând culoarea cerului ce domină trei sferturi dincâmp, ori în locul unde buricul unei coline cu arbori împunge cerulca o jumătate inferioară de clepsidră, sugerând că spaţiul înseamnămereu şi timp. De fugit din solitudinea aglomeraţiei urbane, pe subsoloane, către căutarea perfecţiunii din faţa aparatului defotografiat al Irinei Dora Dumitraşcu.
OVIDIU PECICAN (n. 8 ian. 1959, în Arad) are olicenţă în istorie-filosofie şi un doctorat în istorie (ambele laUniversitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca). Profesor de liceu (din1985), apoi redactor la Apostrof (1990-1991) şi cercetătorştiinţific, din 1994 predă la Facultatea de Studii Europene aUniversităţii clujene. Semnează critică literară, criticăistoriografică, comentarii filosofice şi este realizatorul unoremisiuni televizate. A publicat romane (Euşimaimuţa mea, 1990; Razzar, 1998;Imberia, 2006), volume de proză scurtă, teatru, poezie şicritică literară. Este autorul unor monografii de istoria culturii(Lumea lui Simion Dascălul, 1998;Haşdeenii, 2002; B.P. Hasdeu istoric,2003), al Istoriei românilor (2010) şi al mai multorculegeri de studii de istorie şi europenistică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
