Stau pe o canapea din piele.
Sunt două care ştiu.
Două care nu ştiu.
Numai unul îmi arată absent adevărul, care e rece.
Lor le fac semne, seară de seară, din timpul unui portret cu mâini.
Iar ele se laminează în miros lichid.
Până la sânge.
Se vor întoarce la mine.
Chiar dacă ar fi fost, cu totul, pierdute.
Această canapea mă strânge în piele.
Şi doar cele cinci degete mă pot salva.
Tâind cu lama ţurţurii de carne ai vieţii, care îmi intră prea mult în gură.
Celor cinci degete, nu creierului, am să le fiu duios şi sincer.
Îngrijindu-le, după cum m-au sfătuit Cei Patru Mari Înţelepţi.
Din volumul George Nechita, Părţi juvenile, întinse, Editura Pandora M, Colecţia "Cercul poeţilor apăruţi", Bucureşti 2010
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
