Ziarul de Duminică

Cheia casei pierdute/ de Elisabeta Lăsconi

Cheia casei pierdute/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

20.06.2014, 00:09 78

Un mic roman de Tatiana Salem Levy – „Cheia din Smirna” - reînvie povestea unei familii de evrei care au pribegit necontenit: „M-am născut în exil: în Portugalia, de unde cu secole în urmă, familia mea fusese expulzată pentru că erau evrei. În Portugalia, care i-a primit pe părinţii mei expulzaţi  din Brazilia pentru că erau comunişti. Ne-am întors, am încheiat ciclul: din Portugalia în Turcia, din Turcia în Brazilia, din Brazilia din nou în Portugalia.”

Iar întrebarea povestitoarei a pierdut retorismul: „De ce a trebuit să plecăm dintr-un loc pentru a ne întoarce în acelaşi loc?” Răspunsul vine din istoria cea mare care a zguduit în fel şi chip istoria familiei,  pentru care un oraş, Smirna, a rămas fixat în memorie ca spaţiul fericit. Familia cu ultimele trei generaţii păstrează întâi direct, apoi din rememorări povestea vieţii lor într-un loc paradisiac, Smirna. Însă din evocări se strecoară şi istoriile unor iubiri neobişnuite.

Prima este iubirea bunicului, care adolescent fiind, s-a îndrăgostit de Rosa, fata unei familii bogate, care nu le-ar accepta căsătoria. Iubirea imposibilă îl determină pe tânăr să părăsească Smirna, să plece departe în Brazilia pentru a-şi croi acolo altă viaţa, dar vestea morţii fetei iubite care s-a sinucis când au sillit-o să se mărite cu un bărbat ales de familie, îi aduce o suferinţă atât de mare încât este gata să piară. Mai târziu, scrisorile îi aduc vestea altei morţi, a surorii sale, pe care o iubise enorm.

Mama şi tatăl rătăcesc între Brazilia şi Portugalia, prinşi în valul dictaturilor şi revoluţiilor, călătoresc însă în toată Europa – Paris, Florenţa, Madrid, Atena, Kiev. Iar cea de-a doua iubire este de altă natură, iubirea fiicei faţă de mama încercată de boală, îndreptându-se inexorabil spre moarte. Călătoria şi încercările de a o salva, aşteptarea chinuitoare a semnelor orbirii ce anunţă apropierea sfârşitului sunt tot atâtea dureri. Propria iubire, transformată în boală istovitoare şi dependenţă inexplicabilă pentru un bărbat, aduce altă experienţă, cu meandrele unor apariţii şi dispariţii, plecări şi întoarceri. Iar după moartea mamei, vine dorinţa bunicului care se cere împlinită: îi oferă nepoatei cheia casei din Smirna, a casei pe care o părăsise în urmă cu decenii, lăsându-şi întreaga familie îndurerată. Tânăra pleacă aşadar în Turcia, la Istanbul, unde se familiarizează cu spaţiul oriental, de acolo ajunge la Smirna, în căutarea casei de atâta vreme părăsite.

Romanul este construit polifonic, alternând trei voci: vocea bunicului înstrăinat, plină de dor pentru tot ce-a lăsat în urmă, apoi plină de speranţă la sosirea fratelui, vocea mamei şi a fiicei reconstituie un trecut fracturat şi el. Naraţiunea are aşadar bifurcaţii, răsuciri şi întoarceri, din care cititorul descoperă dramele mai vechi sau mai noi. Romanul se compune din fragmente, organizate pe un principiu invizibil, al mozaicului, de aici vine şi provocarea adresată cititorului.

Temele profunde ale romanului sunt însă pierderile, înstrăinarea şi identitatea. O familie care-şi conservă istoria, are de înfruntat pierderi succesive – a casei, a oraşului, a ţării şi a limbii. Povestitoarea găseşte şi rudele despre care-i vorbise bunicul, dar ladino, limba evreilor din Smirna este pierdută, iar comunicarea devine dificilă. Se nasc astfel întrebări subterane despre identitatea fiecăruia, pentru că periplul înseamnă asumarea altei limbi şi altei sensibilităţi de percepere a lumii.

„Cheia din Smirna” este un roman despre cei exilaţi şi desţăraţi, de care este plin secolul XX, pe rând nazism şi comunism, dictaturi de dreapta şi de stânga, i-au silit pe oameni să părăsească un rost şi o viaţă ducând cu ei doar cheia casei. Scriitoarea braziliană exprimă drama identităţii prin interogaţii adresate tuturor: „M-am născut în exil şi de aceea sunt aşa: fără patrie, fără nume. De aceea sunt puternică, aspră, violentă. M-am născut departe de căminul meu, departe de ţara mea – şi, la urma urmelor, cine sunt eu? Care e ţara mea?”

 
 

Tatiana Salem Levy, Cheia din Smirna, traducere din limba portugheză de Pavel Mocanu, Meteor Publishing, 2013, 176 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO