Ziarul de Duminică

Cercul poeţilor dispăruţi. Două abordări/ de Lucian Vasilescu

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Lucian Vasilescu

30.01.2015, 00:14 194

În faţa cafenelei A Brasileira din Lisabona şade, turnat în bronz, pe un scaun de bronz, la o masă de bronz, poetul Fernando Pessoa (foto 1). Alături, pe un scaun gol, se aşază oamenii unul după altul, să-şi facă o fotografie cu Pessoa. Interiorul cafenelei A Brasileira, preferata poetului, a rămas aproape neschimbat, în memoria lui.

De altfel, Pessoa este mai prezent în Lisabona decât era în timpul vieţii sale (1888-1935). Chipul sau silueta sa sunt prezente în graffiti-uri, artişti stradali îi împrumută imaginea, se vând tricouri cu Pessoa, e prezent şi în lucrări de „artă academică”, e pretudindeni (foto 2-10).

Portughezii au ales să-l omagieze pe poet ca pe unul de-al lor, nu ca pe vreun personaj fabulos venit din altă lume. Pessoa este o persoană familiară fiecărui portughez; e vecinul lor, e prietenul lor. Sigur că o astfel de abordare prietenoasă a posterităţii poetului are efecte şi asupra receptării operei sale, receptare tot caldă şi prietenoasă, iar nu idolatră.

Astfel, Pessoa e unul dintre cele mai vii personaje ale Lisabonei. N-ai cum să nu-l întâlneşti pe stradă iar dacă nu ştii cine e n-ai cum să nu te întrebi cine-o fi cetăţeanul ăsta ubicuu şi n-ai cum să nu afli răspunsul.

Dar avem şi noi poeţii noştri, a căror prezenţă postumă în memoria colectivă este păstrată, în mod nefericit, în texte şi reprezentări doldora de metafore, hiperbole, parabole, exaltări, adoraţii patetice şi misticoide, care, fiecare în parte şi toate laolaltă nu fac decât să te îndepărteze de persoana nefericitului de poet şi, astfel, şi de opera sa.

La Lisabona chiar poţi să bei un păhărel cu Pessoa; la noi nu ştiu cui i-ar veni să stea la aceeaşi masă cu o fiinţă înaripată, fie ea „Luceafăr” ori  „Zburător” (foto 11), sau cu un Înger, fie el „blond” sau „cu aripile frânte” (foto 12).

„Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pamânt să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”

Aşa o fi, dar abordări (doar) de acest fel sunt, din nefericire (dar firesc), centrifuge faţă de poet şi de poezie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO