Care Santos s-a născut în 1970, în oraşul Mataro, din apropierea Barcelonei. A debutat în 1995 cu volumul „Cuentos cítricos”. Este autoare a opt romane, şase volume de proză scurtă, două volume de poezii, precum şi a numeroase cărţi pentru copii şi adolescenţi, pentru care a primit o serie de premii importante. Roman ambiţios, scris admirabil şi admirabil tradus, Încăperi ferecate a apărut în 2011, şi a urmat o carieră internaţională spectaculoasă, cu traduceri în peste 15 limbi.*)
În centrul acţiunii e saga unei familii de-a lungul a mai mult de un secol zbuciumat. Nepoata unui pictor celebru, Amadeo Lax, directoarea unui muzeu din Chicago, revine la Barcelona pentru a asista la renovarea somptuoasei case a familiei, pentru a o transforma într-un muzeu care să adăpostească numeroasele tablouri ale bunicului, şi descoperă, în spatele unei fresce celebre pictată de bunic, o încăpere în care e zidit un cadavru (al frumoasei bunci Teresa, a cărei dispariţie inexplicabilă intrigase societatea epocii), iar mai apoi o altă încăpere secretă cu rămăşiţele altei rude îndepărtate. Din relatări ale ziarelor, jurnale neştiute, mărturisiri mai mult sau mai puţin directe şi cutii de amintiri restabileşte un trecut plin de surprize care aruncă o lumină cu totul diferită asupra istoriei familiei. O istorie pe care vrea cu tot dinadinsul s-o aducă la lumină pentru ca strămoşii ei, şi mai ales frumoasa bunică, despre care se ştia doar că plecase în lume, să-şi găsească liniştea. „Trecutul e un cadavru”, pe care speră „să-l poată schimba”. Un roman, după cum se vede, cu o puternică încărcătură poliţistă.
Un roman care are în centru destinul unei familii burgheze barceloneze – Rodolfo Lax şi Maria del Roser, cu trei copii cu evoluţii diferite – care semnifică mentalitatea şi aspiraţiile avansate ale unei epoci de mari transformări – sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX, când oraşul se transformă radical şi se naşte Barcelona aşa cum o cunoaştem astăzi – cu clădiri somptuoase, bulevarde largi, pieţe pe măsură, o Barcelonă în care impune electricitatea, automobilul, telefonul etc. Cu mişcări feministe şi spiritiste, cu contraste uriaşe între bogaţi şi săraci, greve, războaie mondiale şi războaie civile, lupte între republicani şi regalişti, între republicani şi comunişti, o epocă de mari schimbări în care toate produc traume persoanjelor care fie se adaptează noului, fie dispar. Cu opriri amănunţite în momente semnificative – sfârşitul secolului al XIX-lea, anii dinaintea primului război mondial, „les annees folles”, anii 30 – toate în funcţie de rolul unor personaje în poveste. Cu personaje reale – un rege tânăr, un prim ministru intransigent, ziarişti şi industriaşi – care se amestecă cu personaje fictive.
Cu toate acestea, romanul nu este unul istoric, deşi este istoria unei familii în care s-au petrecut drame şi orori care ies la lumină întâmplător, după multe decenii, şi ale căror dezvoltări modifică radical perspectiva asupra personajelor implicate. Nu e, desigur, primul roman care tratează un asemenea subiect. Dar e unul ambiţios, extraordinar documentat, cu foarte multe personaje care evoluează pe parcursul a mai bine de un secol – poate chiar prea multe, la un moment dat îţi trebuie mare atenţie să înţelegi despre care dintre este vorba –-, vii şi convingătoare, unele zugrăvite dintr-o singură tuşă dominantă, cu protagonişti interesanţi.
Din punct de vedere al scrierii, autoarea optează pentru îmbinarea trecutului cu prezentul, într-o naraţiune aproape convenţională, uşor de citit, captivantă.
Pagini pline de emoţie, cu flash-backuri derutante.
Un roman admirabil, cu iubire, trădări, speranţe, crime şi răsturnări spectaculoase de situaţii.
*) Care Santos – Încăperi ferecate, Editura Humanitas fiction, colecţia „Raftul Denisei”. Traducere din spaniolă şi note de Marin Mălaicu-Hondrari
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
